Ce mica e lumea!

Bikini in....relief!

2011-07-16T00:15:00.004+03:00

Cel mai greu e sa te trezesti dimineata prea tarziu ca sa mai ai timp sa reflectezi la ce sa te imbraci. Si cand pui pe tine in fuga rochia de vara si apoi te incalti rapid. Dar taman cand sa iesi vijelios pe usa simti ca parca prea te simti lejer si de fapt ai uitat sa-ti pui pe tine fix...chilotii. Te intorci si te arunci in dulap unde stii ca se gaseste colectia din articolul cu pricina. Colectie pe naiba, doar doua perechi au mai ramas utilizabile, dar nici una in mod serios. Ma prapadesc de râs cand vad contrastul. Una ar putea reprezenta cu succes anii 40 sau chiar 30 , drept pt care ii folosesc vara ca pantaloni scurti (prin casa normal). Iar cealalta, hmm, tot timpul ramâne neutilizata pt ca e prea...avangardista, pe scurt doua fire de matase si un buchet de roze aplicate nu stiu cum pe firele astea. a, de fapt nici nu i-am purtat vreodata pt ca mereu mi se pare ca-s de unica folosinta si daca o fi sa-i folosesc macar sa fie cu o ocazie speciala, care dupa cum se vede nu a aparut. La naiba, imi zic si imi pun pe mine chilotii de bunica. Pe sub rochia larga nici nu se vad nici nu se simt, perfect. Dar...ma izbeste o idee prin cap: daca bate vantul si mai stii se ridica rochia o sa fiu chiar de râsul curcilor. Imposibil sa accept asa o imagine, asa ca ii arunc sa nu-i mai vad. Ii iau pe avangardisti, mama lor, si chiar ma amuz la ideea unei rafale de vânt eventuale care imi va salta rochia. Asa incantata ies pe usa, ies din cladire , ies din....si ma uit spre papuci intr-o doara.....ce e asta? O ditamai umflatura pe poalele rochiei. Dintr-o data pricep, rozele de pe bikini, pe care nu mi le-am imaginat pe sub o rochie, se lafaiau acum in toata splenadoarea si relieful lor. Ma rog sa nu ma intalnesc cu nimeni pe scari , urc dintr-à suflare si ajunsa sus le tai de pe firele lor, mama lor de roze, cine puii mei a mai inventat dracoveniile astea de chiloti ?

Copil

2011-03-08T01:45:00.000+02:00

Da, stiu, m-ai recunoscut. Sunt la fel ca tine. Dar totusi te urasc. Ma urasc si pe mine. Si pe toti cei care ne urasc si se impiedica de noi. Nu stiu cum faci, intotdeauna ai avut talentul asta de a citi oamenii. Da, recunosc, si eu sunt ca tine. Un strain. Si eu imi cant colindul meu, si sper ca cineva sa il auda si sa il pretuiasca. Uneori cant tare prost, alteori mai binisor. Azi a fost jalnic. Da, ma simt la fel de mizerabil ca tine si ma intreb ce caut aici. In martie cresc ghioceii iar tu canti cantece de craciun. Ai o voce frumoasa insa. Eu te ascult dar stii ca sunt singura care te intelege. In metrou e frig iar copiii isi traiesc copilaria culegand flori si alergand fluturi.

Despre ei, despre noi

2011-03-08T01:09:00.000+02:00

Cand crestem devenim mai initiati, mai puternici mai intelepti. Vedem, auzim atat de multe incat devenim insensibili. Nu mai suntem impresionati de nimic. Ne uzam, ne tocim incet incet inima. Cat timp putem empatiza fata de cei saraci? Cati ani la rand? Mai ales cand ii vedem zilnic. Incetul cu incetul incep sa ne deranjeze, incepem sa ii urâm. De ce trebuie sa ne iasa in cale sa ne strice ziua? Am fi putut fi in locul lor dar stim ca atunci nimeni nu ne-ar fi intins o mâna. Pentru ca avem experienta. Cand am avut nevoie de ajutor oamenii nu prea s-au inghesuit. Iar atunci cand am oferit ajutorul acesta s-a intors impotriva noastra. Nu are rost sa ne comportam empatic caci noi am pierde atunci. Noi nu vrem sa pierdem. Fiecare e pe cont propriu. Inclusiv noi, eu. Si pana una alta noi traim doar viata noastra. E singura care ni se ofera.

Despre dragoste si instinctul de conservare

2011-02-23T02:39:00.000+02:00

Te iubesc atat de mult incat desi stiu ca asta ma conduce spre nicaieri ma incapatanez sa dau inainte. Nicaieri e egal cu zero fata de ideea de a fi fara tine. Atat de mult incat nu vreau sa stiu ce va fi dupa. Nu ma intereseaza. Acum e bine. Acum te simt, te vad, te aud. Maine poate fi potopul.
Vreau sa storc din clipa asta tot ce imi poate da, sa ma satur desi asta e imposibil de tine. De ani buni incerc sa ma eliberez si nu se poate. Nu pot sa-ti dau drumul sa pleci in lumea larga. Nu pot. Te tin inlantuit de mine si de lipsa mea de perspectiva si de speranta.
Ca sa pot fi cu tine m-am rupt din propria-mi carapace cu riscul de a nu-mi mai face niciodata alta in loc. Nici nu imi pasa. Sunt ca cei hipnotizati de inaltime si care termina prin a se arunca in gol. Nu mai vad nimic in jur. Decat vidul, si trebuie sa ma arunc, alta cale nu exista.

Gripa cu efecte stranii

2011-02-23T01:00:00.000+02:00

Dis de dimineata ma plimbam pe o miriste pe unde fusese graul treierat si mai apoi mancam cu zor cirese amare dintr-un cires inalt din marginea campului. Aveam gura, nasul si mainile manjite de rosu. Mai apoi veni ploaia si era tare frig si noroi si imi doream sa merg la oras, la mama. Apoi auzeam cocosul cantand desi afara era bezna de tot. Si simteam sub piele patura aspra de lâna tesuta si imi promiteam sa-mi aduc data viitoare de acasa cearsaf. Mirosea puternic a foc in soba si a lapte fiert. Totul era prea demult uitat si de asta atat de strident de detaliat. Ca era vis sau mini halucinatie nu pot sa-mi dau seama. Stiu ca orice a fost, a avut timp suficient sa-si faca de cap cu mine in cele 18 ore dormite cu febra. Cand m-am trezit parca venisem dintre morti. De fapt chiar asa era. Creierul meu incerca pentru ultima oara sa nu uite ceea ce oricum trebuie uitat. Cu amintirile astea nu am ce sa fac. Nu inteleg de ce ele se tin dupa mine si atunci cand gasesc ocazia ma duc cu ele in lumea lor.De ce nu vor ele sa accepte ca vremea lor a trecut? Ca acum sunt doar ganduri muribunde care imi stau in drum. Si ma fac sa ma uit inapoi mai des decat ma uit inainte.

Prea penibil ca sa fie real

2010-12-12T02:42:00.001+02:00

Eu sunt o fire miloasa. Mai mult decat orice ma induiosez si ii compatimesc grozav pe barbatii care se ridiculizeaza la fiecare pas, vorbulita si la tot ce impune interactiune cu semenii. Mi se rupe inima cand il aud laudandu-se pentru proiecte de viitor, cand imi da sfaturi pretioase culese din experienta prietenilor sau a unora de aceeasi natie cu el, cand ma roaga sa-l insotesc pentru ca metroul il angoaseaza sau cand ma roaga politicos sa-l astept in timp ce se desarta la umbra inserarii si a unor boscheti din campusul universitar (recunosc toaletele erau inchise da ce naiba, chiar asa?). O iau la fuga bucuroasa ca se ivea autobuzul si ca am un pretext sa scap de drac. Dar ma ajunge din urma cu un rânjet cracanat pe toata fata. Mila se transforma in dorinta vie de a-i da cu o vaza in cap.
Si cu fenomenu asta va trebui sa dau nas in nas tot anul fiindca suntem colegi. Numai de sila imi vine sa las totul balta si sa ma ascund in padure.

Un copil pentru trecut

2010-12-10T00:46:00.000+02:00

Ca nu-mi place deloc lumea in care m-a adus barza se stie inca de pe atunci. De cand m-a adus. Si inca atunci norul de la Cernobîl venea pe nevazute fâl fâl pe sub usi si prin geamuri nezavorâte bine. Dar acum totul se desfasoara in fata ochilor nostri: padurile lumii dispar, rechinii si ei, mancam prostii articificiale de la supermarket, americanii au creat soareci dintr-un cuplu de masculi si vor sa faca astfel copii homosexualilor, femeile au plastic in sâni, nu mai e mult pana ne facem creiere de plastic si ne vom putea perpetua la nesfarsit prin clonare intr-o mare veselie si vom intinde de aici intr-o suta de ani o hora cosmica de mutanti genetici controlati de la un server universal.
Pentru lumea aia sa mai faca copii care o vrea, eu una as face un copil pentru perioada preistorica. Oamenii aia erau mai intelepti.

Bre vine Craciunu

2010-12-09T22:05:00.000+02:00

In cartieru unde salasluiesc si pe care sunt nevoita sa-l vad vreau nu vreau in fiecare seara nu sunt decoratii pe strazi, nu sunt mosi craciuni agatati la geamuri, lumini palapaitoare prin case unde sa ghicesti brazi betelati cu copii extaziati prin jur, nu sunt stelute si scipiceli prin geamurile magazinelor iar zapada s-a lasat batuta de o boare dinspre mare.
Prin celelalte cartiere mai omenesti e cam ca si in Romania, cu stalpi impodobiti, brazi si mosi si vasc si de toate. Numai aici e cenusiu si trist. Ieri chipurile a inceput Sarbatoarea Luminilor, cu care ocazie am vazut primele palpairi lumânaratice pe la feresti , dar asta seara s-au dus si astea. Blocul turn din fata mea n-are nici macar o luminita colorata.
Oricum ar fi perioada asta din an e cea in care intru in priza si nu-mi mai place nimic in Franta si pana nu ajung acasa nici macar nu mai pot manca normal.
Ma duc sa-mi clatesc ochii prin centru, sa ma incarc de lumina.
Mi-e dor de Romania.

Francezi va iubesc

2010-11-19T22:44:00.001+02:00

Azi mi-au placut colegii mei francezi. Ma asteptam ca de obicei sa fie docili si mototoli cand profii emit tot felul de traznai. De pilda cand incearca sa explice psihanalitic tot ce misca si ce nu misca pe lume si ajung la niste concluzii/bazaconii pe care ni le prezinta pe post de adevar stiintific. Cum de exemplu un cercetator pe teren poate avea niste trairi voyeuriste fata de subiectii sai sau ca poate simti niste fantasme de viol. Apoi un intreg discurs despre semnificatia falica a sosetei care ar reprezenta bieninteles un vagin. De aceea un barbat nu trebuie sa intrebe niciodata pe un altul ce numar poarta la pantof sotia lui, ca s-ar chema ca fantasmeaza asupra ei.Si tra-la-la. Azi colegii mei s-au revoltat si s-au contrazis cu profa. Ca nu ar fi cazul sa generalizam adevarurile freudiene. Mai bine am zice clar ca un cercetator poate simti jena fata de subiectii sai, sau un anume inconfort. Ma bucur ca in sfarsit nu mai sunt sigura care nu e de acord cu teoria sosetei.

Peripetii frantuzesti

2010-11-08T23:52:00.001+02:00

Am aflat ca in Franta daca ai locuit deja cu gagiul tau si apoi trebuie sa te muti singura, ai de ales in formularele electronice intre urmatoarele: "Vaduva", "Divortata", "Izolata cu o viata maritala anterioara", "Separata de facto" si "Separata oficial". Nu mai exista optiune aia misto si universala de "Celibatara". Dar daca tot mai sunt cu gagiul in chestiune ce optiune aleg?Raspunsul lor a fost ca in cazul meu varianta corecta e clar Izolata cu o viata maritala anterioara. Eu nu si nu, nu-s domnule izolata, ce naiba? Si nici maritata n-am fost. Da, dar ati trait in cuplu. Aoleu, pai deja se cheama ca am avut viata maritala?! Si eu habar n-aveam ca se chema asa...

Despre pubertate si cititul cartilor

2010-11-08T23:04:00.001+02:00

Nici nu mai zic ce trauma am putut avea cand mi-au crescut parca prea cu viteza sanii. Parca seara ma culcasem plata si a doua zi aveam ditamai sanii de umpleau sutienul mamei pe care l-am probat intr-o zi pe ascuns si am murit de rusine dupa aia. Evident ca eram singura din bloc de varsta mea cu sani si toate fetitele ma puneau sa le arat si lor sa vada cum arata. Fiindca eram deja paranoia in ceea ce priveste si parerile baietilor, imi imaginau ca si ei credeau ca sunt cine stie ce fenomen al naturii. Hihi, ce bleaga puteam fi.

Ca sa nu ma abat prea tare, episodul asta din viata mea m-a impins si mai dihai cu nasul in carti. Bineinteles cu consecinte cam nefaste asupra dezvoltarii mele ca fiinta sociala:) Dar in plan cultural eram cea mai tare din parcare, stiam aproape toate tarile si capitalele lumii si sa le arat pe glob si tot felul de chestii interesante despre fiecare de ramaneau si profesorii masca.

Dar toata magia si pasiunea s-a dus naibii cand mi-am dat seama ca mi-s gagica frumoasa si cand au inceput sa ma bage baietii in seama. Va zic drept ca de atunci nu mai pot gasi deloc, dar deloc acelasi gust pentru citit. Si uneori tare mi-e dor sa fiu din nou fata aceea desteapta din adolescenta.

Despre pubertate si cititul cartilor

2010-11-08T20:50:00.000+02:00

Ce treaba are sula cu prefectura, va veti spune. O sa vedeti ca are din cele de mai jos.
Mi-am amintit cat de dor mi-e sa citesc o carte, in sensul ca sa ma scufund de tot intr-insa si timp de 36 de ore fara oprire sa nu fac decat asta. Pana nu-mi mai pot misca globii oculari si imi amortesc toate membrele si mi se face rau. Sa intru atat de mult in lumea aceea imaginara incat sa ma apuce depresia cand termin cartea si apoi sa nu ma gandesc decat ca urmatoarea carte de acelasi autor trebuie sa fie sigur la fel de interesanta. Cred ca ultima oara cand eram atat de dependenta de citit era pe la 14 ani, cand terminasem in doua saptamani toata colectia Karl May din biblioteca scolii. Sub patul meu erau mereu mormane de carti peste care dadea mama si mi le ascundea pentru ca in perioada aceea eram zombie si total neproductiva la scoala.Dar atunci aveam si o motivatie sau o explicatie, Nu aveam deloc prieteni pentru ca eram cea mai inalta din bloc si baietii radeau de mine numindu-ma Girafa. Fiindca eram prea mica sa aud de pubertate precoce si nici de Jean Piajet nu aveam cum sa fi auzit, traiam foarte prost toata situatia si evident ca ma consideram ultima gaina de pe fata pamantului care n-o sa fie niciodata pe placul sexului opus. Asa ca de suparare nu mai voiam deloc sa-i vad in fata ochilor si imi vedeam de cartile mele.
Nici nu mai zic ce trauma am putut avea cand mi-au crescut parca prea cu viteza sanii. Parca seara ma culcasem plata si a doua zi aveam ditamai sanii de umpleau sutienul mamei pe care l-am probat intr-o zi pe ascuns si am murit de rusine dupa aia. Evident ca eram singura din bloc de varsta mea cu sani si toate fetitele ma puneau sa le arat si lor sa vada cum arata. Fiindca eram deja paranoia in ceea ce priveste si parerile baietilor, imi imaginau ca si ei credeau ca sunt cine stie ce fenomen al naturii. Hihi, ce bleaga puteam fi. Ca sa nu ma abat prea tare, episodul asta din viata mea m-a impins si mai dihai cu nasul in carti. Bineinteles cu consecinte cam nefaste asupra dezvoltarii mele ca fiinta sociala:) Dar in plan cultural eram cea mai tare din parcare, stiam aproape toate tarile si capitalele lumii si sa le arat pe glob si tot felul de chestii interesante despre fiecare de ramaneau si profesorii masca. Dar toata magia si pasiunea s-a dus naibii cand mi-am dat seama ca mi-s gagica frumoasa si cand au inceput sa ma bage baietii in seama. Va zic drept ca de atunci nu mai pot gasi deloc, dar deloc acelasi gust pentru citit. Si uneori tare mi-e dor sa fiu din nou fata aceea desteapta din adolescenta.

Franta sau Noua Arabie?!

2010-10-02T21:24:00.000+03:00

Nu am nimic contra arabilor, zic asta ca sa nu se inteleaga altceva. Dar totusi nu inteleg prea bine ce se intampla in Franta. Se stie ca este o tara de imigratie, deci sunt foarte multi straini. Ceea ce este pana la urma in interesul ei, din moment ce forta unei tari depinde si de numarul de locuitori.

Dar ceea ce m-a mirat a fost sa vad ca in clasele primare nu doar de la periferie majoritatea copiilor sunt arabi, rar gasesti cate un Pierre sau o Amélie. Imi imaginez ca poate peste vreo 10-20 ani araba va deveni o a doua limba oficiala in Franta.

E mult mai usor sa primesti acte de sedere daca esti arab decat daca esti imigrant de alta origine, mai ales daca ai copii nascuti aici. Poate ca daca toti imigrantii ar fi tratati in mod egal, ca au sau nu copii, nu ar mai exista dezechilibrul asta. Si cu cat imigrantii ar avea origini mai diferite si diversitatea culturala ar fi mai mare, poate ca nu ar mai exista doar doua grupuri mereu in conflict: arabii si francezii.

Zic si eu. Dar pana una alta Sarkozy moare de frica rromilor. Eu cred ca habar n-are ce-i in tara lui.

Scrisoare tie

2010-08-20T23:28:00.001+03:00

Si ne vom separa intr-o zi. Tu o vei lua spre apus iar eu spre eternul est.

Si o sa-ti implinesti visele si vei schimba lumea inspre mai bine, iar la final vei fi multumit de tine, de asta sunt sigura.
Eu imi voi trai viata mea simpla, fara idealuri care ma vor zgudui din radacina, fara bucuria omenirii intregi pe chip.

Si vei avea o femeie pe care o vei iubi nespus, asa cum stii tu sa iubesti o femeie si vei avea un copil care iti va semana si pe care il vei diviniza.
Eu voi iubi din nou, voi iubi din nou asta e sigur. Si tu vei deveni mai mic cu fiecare zi ce trece, pana vei disparea de tot din mine. Si intr-o zi nici tu nu-mi vei mai simti prezenta in noua ta viata, deja totul se va fi pierdut incet in urma ta.

Voi fi tot eu, vei fi tot tu, dar amandoi vom fi uitat sa radem. A rade e mare lucru in viata unui om. Dar cand ne vom da seama de asta prea tarziu va fi.

Genialul test Marshmallow

2010-08-14T08:19:00.000+03:00

Acest test a fost creat prin anii '60 de cercetatorii de la Stanford si studia capacitatea copiilor de a-si infrana pofta si de a amana recompensa imediata pentru o recompensa mai mare mai tarziu.
Copiii sunt plasati in fata unei prajituri Marshmallow. Daca rezista sa nu manance pe loc prajiturica, va primi o a doua dupa 20 de minute.Altfel nu mai primeste nici o recompensa ulterior.
Unii dintre copilasi au rezistat, altii nu. Insa cercetatorii au realizat un studiu longitudinal pe acesti copii, cand au devenit tineri si adulti. Cei care in copilarie reusisera sa-si infraneze poftele au devenit mai independenti si mai competenti decat ceilalti.
Daca e chiar asa, atunci parintii fetitei din final care nu rezista tentatiei au de ce sa-si faca griji pentru mai tarziu:)

La vie comme elle vient

2010-07-25T21:38:00.002+03:00

Au trecut doar doi ani de cand am terminat facultatea. Pe vremea aceea aveam o mie de idei buluc in cap, stiam ce vreau sa fac in viata si eram indragostita lulea. Ascultatul muzicii chiar ma facea sa simt ceva si peste toate aveam o doza mare de incredere in mine si in lume.

Azi nu mai am nimic indraznet in plan, lumea larga nu ma mai fascineaza si muzica nu ma mai face sa visez nimic
Am imbatranit, zic eu. Pentru ca gandesc prea mult in loc sa iau viata asa cum e ea. Nu mai cred de mult timp in cuvintele astea frumoase: Nimic nu ti se opune cu adevarat in viata.

Da, depresia e chiar o boala

2010-07-17T21:35:00.001+03:00

Pentru ca m-am saturat sa-i aud pe toti punandu-si aceeasi intrebare stupida si babeasca : De ce dracu si-a luat viata daca era bogatanca, era frumoasa si avea si un copil? m-am hotarat sa scriu despre depresie asa cum e ea vazuta de specialisti.

Si mai ales scriu acest post pentru cei care cred ca depresia este doar o tristete blegoasa a celor ce nu mai pot de bine si de belsug si pe care soarta i-a rasfatat prea tare.

Citez mai jos din Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders.

Episodul Depresiv Major:

Elemental esential al episodului deprsiv major il constituie o perioada de cel putin doua saptamani in cursul careia exista fie dispozitie depresiva, fie pierderea interesului sau placerii pentru aproape toate activitatile.

Individul trebuie de asemenea sa experimenteze cel putin patru simptome suplimentare extrase dintr-o lista care include: modificari de apetit sau greutate, somn si activitatea psihomotorie modificate, energie scazuta, sentimente de inutilitate si de culpa, dificultate in gandire, concentrate si luare de decizii;idei recurente de moarte sau idei, planuri ori tentative de suicid.

Simptomele persista cea mai mare parte a zilei, aproape in fiecare zi, timp de cel putin doua saptamani consecutive.Episodul este acompaniat de detresa sau deteriorare semnificativa clinic in domeniul social, professional sau in alte domenii importante de functionare.

La unii indivizi cu episoade mai usoare , functionarea pare a fi normala, dar necesita un effort considerabil crescut.

Sentimentele de inutilitate sau de culpa asociate cu episodul depresiv major poate include aprecieri negative asupra propriei valori care nu corespunde realitatii ori preocupari referitoare la culpabilitate ori ruminatii mentale in legatura cu erori minore in trecut>

Astfel de indivizi interpreteaza adesea in mod eronat evenimente cotidiene neutre sau banale ca proba a defectelor personale si au un sentiment exagerat de responsabilitate fata de evenimentele nefavorabile.Sentimentul de inutilitate sau de culpa poate lua proportii delirante.

Episodul depresiv major apare la orice varsta, sex si nu depinde de conditia sociala sau economica a persoanei. Studiile arata ca episoadele depressive majore survin de doua ori mai frecvent la femei decat la barbati.

Simptomele unui episode depresiv major se dezvolta de regula in decurs de zile sau saptamani. Un episod netratat dureaza de regula 6 luni sau mai mult. In majoritatea cazurilor exista o remisiune completa a simptomelor, iar functionarea revine la nivelul premorbid.

Mi-am dat seama in timp ce scriam ca sunt prea multe detalii interesante de spus despre depresie care sigur ar completa tabloul acestei boli dar pe care nu le mai dau aici pentru ca n-are sens. De asta ar trebuie sa se ocupe medicii si psihologii iar cei care habar n-au cu ce se mananca sa nu-si mai bage nasul degeaba si sa-si dea cu parerea. Si mai ales sa nu se planga ca nu inteleg.

Da, uau, exista lucruri pe care nu le traim toti in cursul vietii dar asta nu inseamna ca sunt paranormale si nu ne da dreptul sa judecam. Inainte sa aruncam cu piatra ar trebui sa ne gandim cat de fragili suntem de fapt toti si sa avem rabdare ca timpul si viata sa ne faca sa intelegem ceea ce acum ni se pare inexplicabil.

Anglofoana+francofoana egal varza

2010-06-07T21:13:00.000+03:00

Mai anapoda decat sa folosesc furculisioane romanesti e sa folosesc din cele englezesti. Pentru ca nu mai facusem demult gafe lingvistice majore, m-am gandit sa folosesc fraze din ce in ce mai impopotonate.

Pana de curand cand am zis mandra de mesajul meu profund religios: Que Dieu te blaisse!:))) La cateva ore dupa ce scosesem minunea, mi-am dat seama ca bagasem la mixer "que Dieu de benisse" si cu "god bless you". Sper numa' ca saracu om sa nu fi inteles ca merita sa fie pedepsit de cel de sus!

Ce dracu bre?

2010-06-04T02:49:00.000+03:00

Pe principiul satul arde si baba se piaptana, iote-i si pe astia. In timp ce planeta se duce naibii si ursul de-abia mai sade pe sloiul sau, oamenii au creat o bacanie ca sa se brozeze fix in...fund. Sa mai zica cineva ca lumea nu s-a stricat la cap de tot.

M-am saturat

2010-06-01T22:08:00.002+03:00

Am mai scris de atatea ori cat de mult urasc societatea in care traiesc pentru ca ofera mancarea cea mai proasta si mai fara gust din istoria omenirii.

M-am saturat sa vad fructe si legume si pui si vaci aduse de la capatul lumii cu avioane poluante.

M-am saturat de alimente ambalate intr-o tona de hartie si plastic si de oameni care nu le recicleaza.

Mi face rau sa vad taranii si fermierii cum de-abia mai traiesc pentru ca nimeni nu mai vrea fructe zemoase si dulci si oua cu gust de oua. Si pentru ca cele aduse de la cucubau sunt mai ieftine.

Ma calca pe nervi fast-foodurile si parintii care nu-si educa plozii sa manance hrana reala.

Ma enerveaza toate ierbicidele si pesticidele care distrug biodiversitatea si polueaza planeta.

Urasc toate plantele modificate genetic si pe oamenii fara creier care l-au creat pentru bani.

Mi-e mila de americanii umflati cu pompa si care nu au gustat in viata lor o capsuna cu gust de capsuna. Si care inca mai cred ca tot ce e mult e bun si sunt mandri de asta.

Mi se rupe inima de ursul polar, de tigrul bengalez, de zimbru si elefant si de toate speciile pe cale de disparitie din cauza rasei umane degenerate care isi distruge propriul ecosistem. Si de frumoasa pasare Dodo (chiar cea din Ice Age) care a fost deja exterminata de om.

Ma scoate din sarite cat de puturos a devenit omul modern incat vrea sa aiba totul sub nas fara sa miste un deget.

Ursuletul cu penis extensibil si iluzia fetei cuminti

2010-05-26T01:36:00.003+03:00

Am fost invitata la o petrecere deocheata. Unde s-au pus la bataie jucarele, bice si costumatii cu tot felul de anexe anatomice. Haha mi-am zis si mi-am frecat palmele a belsug. Mai ales ca mergeam doar eu si cu gacicile, sa ne destrabalam fara gagiii care erau pusi pe un meci sau nu stiu ce alta urgenta masculina de natura sportiva, adica televizionistica.

Totul a fost bun si frumos, mai ales striperul care era delicios dar striperita era si mai frumoasa, si mai bine alcatuita si mai cu vino-ncoa. Si cu niste ochi, valeleu!
Apoi beutura si dans cat incape si mai ales cireasa de pe tort atat asteptata de mine: cadourile. Care nu s-au impartit dupa dorintile fierbinti ale fiecaruia ci dupa perceptia gazdei despre dorintele noastre. Adica dupa cum ne-a ochit el ca om fi mai cutezatori sau mai timizi, mai dominatori sau mai cumintei in arta amorului.

Repede m-am dezumflat cand toata lumea aproape a primit jucarii adevarate, mai ales fetele. Numai mie mi-au oferit jucarii de jucarie, adica un ursulet cu puta si un stilou cu ciocolata. Pe care l-am mancat pe loc numai de suparare ca nimeni nu m-a luat in serios. Mai ales gazda petrecerii pe care eu il credeam flacau destoinic si priceput in ale femeilor, judecand dupa numarul prea mare al cuceririlor lui.

Ce naiba si-o fi spus cand mi-a vazut mutrita de scolarita, ce calcule si-o fi facut, si de ce o fi crezut el ca eu nu merit o jucarica adevarata, nu am cum sa stiu. Ce sa fac eu cu ursuletul lui, chiar si cu puta fiind? L-am pus breloc la cheie. Si intr-o zi in autobuz cand ma jucam cu el am vazut ca daca trag mai serios puta i se lungeste. Si cand ii dau drumul si vine inapoi incepe sa vibreze. Dar nu doar eu m-am emotionat de noua lui functiune ci si sarmana batranica de langa mine.

Dans ton pays de merde

2010-05-18T01:07:00.002+03:00

Imi plac betivii pentru sinceritatea si inocenta cu care spun lucruri care altfel ar putea rani. Aduc intr-un fel cu copiii care scot cate un porumbel taman cand parintii sunt in vizita la vreo doamna sau vreun domn respectabil.

Desi a fost ciudat sa aud vorba asta pronuntata cu voce tare, nu doar citita pe chipuri, totusi nu m-a ofensat atat de tare. Aproape ca mi-a venit sa rad cand un tinerel care se tinea cat putea el de strans de paharul cu tarie mi-a zis direct -A, esti din Romania? C'est la merde dans ton pays là-bas!". Aveam o mie de lucruri sa-i povestesc daca ar fi fost treaz (pe de alta parte nici un om cu mintea la purtator nu mi-ar fi dat asa o replica).

Dar ce raspuns convingator poti sa-i dai unui om beat care crede ca tara ta e de rahat? Oricum n-avea sa-si mai aminteasca in 10 minute toata argumentarea mea. L-am lasat in plata lui.

Pana la urma fraza a avut un efect catarctic, pentru prima oara auzeam lucrul asta pe care multi straini il cred dar pe care nu au cum sa-l exprime. Si afiseaza in loc de cuvinte un zambet larg pana la urechi. Imi sunt mai simpatici betivii pentru ca macar spun ce au pe inima si sunt dotati de o curiozitate copilareasca. Insa tot farmecul dispare cand sunt treji si incep sa rationeze, sa puna etichete, sa fie amabili si corecti.

Cel mai divin fruct din lume

2010-05-12T02:30:00.004+03:00

Nu puteam sa nu strig in gura mare ca m-am infruptat din cel mai gustos, fin, aromat, neasteptat de siropos, rumen fruct din lume. Adica mango. Dar nu mango din acela verde de la supermarket, cu gust nehotarat si ciudat. Nu, mie mi-a fost dat sa vad cum e la gust adevaratul mango, proaspat cules din manguier.

Pentru ca acuma in Africa e chiar sezonul mangelor, si cica pe acolo sunt cu nemiluita. Numai de as sti ca pot sa ma imbuib zilnic cu fructul asta divin si m-as muta acolo sa-mi fac propria livada de manguieri si nu mi-ar mai trebui nimic. Dar pana atunci am plantat samburele intr-un ghiveci si ma rog sa-mi creasca un manguier frumos si vanjos.

Acum tocmai ce am terminat provizia pe care mi-a facut-o Caroline la ultima ei calatorie in Africa. Pana la anul trebuie sa mai gasesc pe cineva care calatoreste in tarile calde ca sa-mi furnizeze esantioane proaspete si de avocado, ananas si alte fructe tropicale de care nu ma pot bucura pe aici. Pentru asa delicii sunt gata sa platesc si surplus de bagaj si alte taxe neprevazute.

E lucru bun

2010-05-06T18:36:00.004+03:00

Cred ca e lucru bun ca sunt angoasata de ce urmeaza sa se intample in viata mea. Unii ar zice ca mai probabil e ca am innebunit, sa stau o zi si sa plang pentru ca inca nu stiu unde o sa fiu anul viitor, unde o sa lucrez, unde o sa-mi termin studiile.

Daca o sa le termin, daca o sa-mi gasesc un loc de munca asa cum am visat, daca o sa am vreodata o casa a mea cu gradina si pomi si bani suficienti sa calataroesc pe unde ma indeamna inima.

Am plans de mama focului pe tema bani si scoala. Ca nu stiu cum sa le mai imbin ca sa imi iasa la sfarsit un rezultat de care sa fiu multumita. Nu ma pricep in nici un fel sa iau decizii si ma si calca pe nervi oamenii care imi dau sfaturi.

Asa ca, in asteptarea unui iluminari, poate divine, plang de sare camesa de pe mine. Dar eu cred ca e semn bun. Stresul face rau in general dar partea buna e ca ne mobilizeaza sa mergem mai departe, sa ne auto-depasim, sa reusim.

Asa ca nu sunt doar o simpla plangacioasa, sunt o plangacioasa cu proiecte mari de viitor. Pe care o sa le indeplinesc neaparat pentru ca altfel n-as mai avea liniste deloc.

Sex, sex, sex

2010-05-02T02:47:00.000+03:00

O fi barbatul setat genetic sa fie mereu gata de sex, dar macar energia lui e dozata la aceeasi intensitate in orice interval de timp:) Zeii daca sunt barbati, la crearea lumii l-au nimerit pe el mai stabil dupa care s-au emotionat si au creat femeia. Si femeia a iesit mai stramba la capitolul asta.

Dorinta ei sexuala e cand balaur cu sapte capete cand foc de lemne verzi, cand taciuni stinsi de-a binelea. Dupa legi nestiute de nimeni sau dupa cum bate vantul frunza-n geam. Orice ai face sa dregi treaba asta si sa echilibrezi balanta, ca esti barbat sau femei, degeaba te chinui.

De aceea de cele mai multe ori cand ea zice ca n-are chef, cel mai probabil e ca chiar n-are chef. Dar daca ea e pe sex mode si tie ti-e somn atunci faci un mare pacat in fata zeilor.

Enfin veuve

2010-04-30T02:41:00.003+03:00

Ce mult mi-a placut filmul asta. Am ras iar de m-am prapadit, desi filmul e atat de romantic in felul lui. Michelle Laroque joaca genial rolul femeii frumoase care isi insala sotul, un om ursuz si tâfnos la maxim. Numai ca toate problemele ei incep in ziua in care sotul moare:)

Toata familia i se pune pe cap si o trateaza ca pe o baba precoce, care isi va trai viata plimbandu-si catelul si mancand ratatouille. Planurile de a pleca in China cu iubitul ei incep sa fie mai greu de pus in aplicare. Desi banuita de adulter de rubedenii, e nepretuit cum raman cu totii bouche bée cand ea se isi face curaj sa le spuna adevarul.
Va las pe muzica de fond a filmului:

Asculta mai multe audio Muzica

Hahahaha!

2010-04-28T22:58:00.000+03:00

Ei doi pe plaja:
Ea: De ce ti-ai dat draga intai cu lotiune cu protectie 20 si acum te-ai dat iar cu protectie 10?
El (cu condescendenta): Pai tu nu vezi? Inainte erau 20 de grade acum sunt 30. 20 si cu 10 fac 30, daah!
Ea: Pai tu nu citesti notita de utilizare?
El (pufnind): Ce notita, draga?
:)))

Vopsea cu hena sau cum sa-ti pui o matura pe cap

2010-04-28T01:35:00.001+03:00

Rog pe toate femeile de pe fata pamantului (si intelegatoare de romana) sa nu faca niciodata gresala de a incerca vopsea de par bio cu hena. Oricat de bio ar fi si oricat de naturista, in scurt timp nu veti mai avea pe cap decat un pamatuf nici drept, nici cret, nici ondulat. Ce mai, o pacoste.

Si bonus, nici nu mai aveti voie sa-l revopsiti (cu vopsea normala) dupa asta timp de un an. Si nici sa-l decolorati. Pentru ca unele vopseluri hena contin niste saruri minerale (menite sa accentueze reflexele) care interactioneaza cu vopseaua chimica. Si va veti trezi cu parul verde sau albastru. Dupa noroc.

Eu insa m-am revopsit repede pentru ca nu mai suportam dezastrul din cap. Plus ca daca mai stateam asa ma dadeau afara de la job. Am avut noroc si n-a iesit verde, pesemne chiar era naturala in intregime.

Dar chiar si asa, reflexele de visiniu metalic tot se mai vad in par. Si este atat de deshidratat ca trebuie sa folosesc masca de par la fiecare doua zile. Am aflat si eu, dar prea tarziu, ca hena este o argila si nu e deloc recomandata parului uscat sau normal. Cica pentru cel gras ar putea functiona. Dar nu baga nimeni mana in foc.

In fiecare zi regret prostia pê care am facut-o cand vad ca trebuie sa stau o ora sa il aranjez. Si plang dupa cat de matasos si de natural arata inainte. Si eu n-am apreciat si l-am transformat intr-o capita de paie uscate.

Pentru prima data regret atat de amarnic un produs natural. Si cred cu tarie ca nici o vopsea chimica de pe lumea asta nu ar putea da asa un rezultat pagubos. Pana creste parul meu natural, ma gandesc serios sa-mi cumpar o peruca.

Si pentru prima data de cand am blogul asta vad ce utilitate terapeutica enorma are. Poate sa nu ma citeasca nimeni, eu daca scriu aici, imi va fi mult mai usor sa trec peste coma prelungita a parului meu. Of, ce bine e acum.

Blogger suferind caut pe Dr House

2010-04-26T22:42:00.004+03:00

Ca sa-mi explice si mie de ce ma doare apendicele (ca nu e corect sa zici ca te doare apendicita) concomitent cu un punct fix din emisfera dreapta:) Nu, nu glumesc deloc. Sunt razvratita mai ales ca de vreun an ma cocosez de durere prin abdomen si mi-am parasit si bicicleta fara nici un folos.

Doctorii de pe aici imi zic ca sunt sanatoasa tun, analizele sunt mai mult ca perfecte, de slabit n-am slabit (ce usurare, asta imi era grija!), deci sunt numa buna de treaba.

Doctorita mea de familie din Romania m-a trimis la spital. Odata ajunsa acolo am constatat ca numai eu nu mai lipseam din peisaj si mi-am zis in gand ca astept sa se agraveze de tot ca sa ma ia salvarea si sa nu ma mai simt vinovata ca sunt consultata in timp ce altcineva mai bolnav asteapta dupa mine.

Oricum sper ca intr-o zi sa se hotarasca sa explodeze apendicele asta daca nu mai are loc inauntru. Ca sa stiu si eu una si buna. Ca pana acuma e cel mai ingrat apendice ever, ma apuca numa cand mi-e lumea mai draga si se calmeaza subit cand ajung la spital. Ca altfel nu stiu la cine sa ma duc sa se indure totusi sa mi-l scoata chiar si cu analizele astea bune.

YSL: ie romaneasca pe o chinezoaica

2010-04-26T15:38:00.002+03:00

Eu vad ca Yves Saint Laurent se intereseaza de moda romaneasca stramoseasca dar totusi am o nelamurire: de ce au simtit nevoia sa imbrace o fata asiatica cu ia noastra?

Te casatoresti cu verisoara ta?!

2010-04-26T00:01:00.001+03:00

Astazi sunt aproape revoltata. Desi de obicei sunt foarte toleranta fata de alte neamuri, religii, obiceiuri etc, astazi pur si simplu sunt in impas. Cand unul dintre prietenii mei, baiat simpatic si descuiat la minte dealtfel, mi-a povestit fericit cum planuieste sa se insoare cu verisoara lui primara. Care e iubirea vietii lui inca din copilarie.

Dupa ce mi-am dat seama ca nu e o gluma, am aflat ca da, la musulmani casatoria intre veri primari este permisa. Dar chiar asta sa fie argumentul final? Cand ii spuneam ca sunt de acelasi sange, nu reusea deloc sa inteleaga. Am desenat arbori genealogici, i-am aratat ca tatal lui e frate cu mama prietenei lui si tot nu vedea legatura de sange.

Pentru ca la musulmani e interzisa doar casatoria intre sora si frate sau unchi si nepoata. Si totusi ma roade si acum sa-i vorbesc despre riscul de co-sangvinizare. Mai ales ca mi-e inca proaspata in minte amintirea unui cuplu care erau rude mai indepartate si aveau un copil cu retard mintal. Vinovatia pe care o simteau nu poate fi comparata cu nimic.

Acelasi islamism care le interzice sa se casatoreasca cu fata cu care s-au culcat deja le permite totusi sa se casatoreasca veri intre veri. Oricat de toleranta as fi astazi nu pot intelege logica acestei religii.

Instrumente muzicale din lume

2010-04-22T23:26:00.000+03:00

Tabla indiana este un instrument muzical de percutie originar din India.

De la lume adunate

2010-04-17T23:19:00.004+03:00

Ramasesem datoare sa divulg cum ajung femeile pe bloguletul meu.
Deci iata ce cauta damele prin magazia mea virtuala:

Indragostita de medicul ginecolog: - acum inteleg de ce aleg unii medici barbati specializarea asta, stiu ei ce stiu :))
batice cu model de ghinda- stocul e epuizat din pacate, a fost editie limitata:)
vine copilul acasa de paste: sa inteleg ca taman pagina cu sarmalute va lipseste din cartea de bucate?

mai bine singura decat cu lumea perversa- pentru terapie sistemica de calitate va rog sa va prezentati cu tot cu perversul in chestiune
sunt o printesa intr-o lume perversa- a se citi "barbatii e niste porci iar femeile sunt o zâna"

barbati varstnici cu mustata - mai am unu pe stoc, il las de prasila
barbati senegalezi: - mai stati nitel sa treaca criza, voi stiti cat ma costa transportul tocmai din Africa?
femei care cauta femei din germania- a-nnebunit lupu'

se poate de a ocari copilu?- exclus!
ce hormoni sa mai iau ca sa ma feminizez putin - nu stiu de hormoni, dar unele femei folosesc leacuri din astea babesti: rochii, pantofi, putin rimel si fard de obraz

femeia care a prins fantoma intr-un borcan- ce-i drept si-a bagat nasul pe la mine prin magazie, dar a sters-o inapoi pe e-bay
sa fiu intretinuta- o liposuctie de materie cenusie se impune

Apoi mai am o categorie de cautatori, pe care am intitulat-o "Cautatori cu sex nedeterminat" :

domolirea hormonilor la femei- recomand aceeasi reteta ca si pentru barbati: sexul; metodele pe baza de plante nu au efect decat pe termen scurt:). Plus ca sexul e mai bun pentru sanatate, cum se zice si aici .

Si concluzia, tot de autor necunoscut, pe care o sa o pun subtitlu de blog: Lumea e mica, femeia intotdeauna frumoasa!

Furaciosii de Morandi

2010-04-16T23:33:00.003+03:00

Cu urechea mea muzicala bleaga cum e, dar parca s-a aprins un beculet ascultandu-i pe ivorienii de la Magic System:

Ia auzi aici ce "inspirati" sunt baietii nostri :

Nu stiu cum sa zic dar puse una langa alta se vede originalul de la o posta.

Niciodata n-o sa interpreteze cineva o melodie cu ritm african mai bine decat africanii, cum niciodata n-o sa joace cineva o hora mai bine ca romanii.

Mai copii, in loc sa cautati inspiratie pe alte meleaguri, mai bine rascoliti prin folclorul romanesc ca exista atatea surse de inspiratie autohtone.

Pentru WaLy

2010-04-13T20:46:00.000+03:00

WaLy:
Romanii nu sunt cu nimic mai rai sau mai buni decat orice alt popor din lumea asta. Pur si simplu suntem un popor cu o istorie dintre cele mai nasoale care ne-a distrus reperele, valorile si care a perpetuat mentalitatile tampite dupa care se ghideaza societatea romaneasca de la o generatie la alta.

Nu caut scuze dar chiar cred ca de-a lungul istoriei am invatat sa supravietuim doar daca plecam capul, am fost umiliti, infometati , infrigurati, impinsi sa furam, sa impingem, sa dam din coate doar pentru a avea ce manca.

Din pacate si acum traim dupa aceleasi pricipii, cei de la conducere sug cat pot ca nu se stie daca a doua zi vor mai avea de unde. Conducatorul roman parca e vesnic obsedat sa nu moara de foame si sa agoniseasca ca un sobolan in gaura lui.

Romanul in sine nu e asa, dar conditiile in care a trait l-au degenerat serios. De aceea spuneam ca mi-as dori sa se poata sterge cu un burete toate amintirile din trecut, toata durerea si toate neajunsurile altor vremuri.

Si eu iubesc Romania si pe romani si am credinta ca intr-o zi va deveni o tara infloritoare daca va fi condusa de oameni nebantuiti de stafia infometarii. Si cunosc occidentali care s-au mutat in Romania si au de gand sa ramana aici. Pentru ca au cunoscut probabil pe acei romani simpli, veseli si care iubesc viata.

Daca as fi Dumnezeu

2010-04-12T03:58:00.001+03:00

As pune o bomba in Romania care sa distruga totul, dar absolut totul. Numai oamenii, ca prin magie sa supravietuiasca. Ca doar sunt omnipotenta.

Iar apoi Romania va putea sa renasca din propria cenusa. Si va deveni o tara normala, sanatoasa, frumoasa. Nu vor mai fi nici trecut, nici frustrari, nici bogati nici saraci. Toti vor fi la fel, egali. Totul va reincepe de la zero si s-ar misca mult mai repede decat acum.

Dar daca tot as avea atata putere, parca as si omori pe cineva. Nu m-as abtine sa nu pun o bomba in avionul presedintelui si al stafului. Si as crea un program performant care sa-i identifice pe toti cei ce au furat, umilit, necinstit, omorat, lovit in viata lor si care sa-i starpeasca de pe fata pamantului.
Apoi as fi multumita si mi-as privi opera inflorind. Nu as mai avea fantasme justitiare.

Lepse din sertar

2010-04-09T01:55:00.001+03:00

Am doua lepse lasate la pastrare de mai mult de o luna. Nu stiu de ce dar mereu le aman, parca ar fi temele la mate din liceu:)

Una e de la Mita, si imi spunea sa relatez o amintire ce imi vine mie in spirit pe moment, (sper sa nu ma insel!).

Intamplarea dateaza de pe cand aveam vreo 5-6 ani si dovedeste empiric cat de precoce se dezvolta spiritul de competitivitate la fetite:).

Toata treaba a pornit de la o discutie aprinsa cu bunicul meu, in timp ce el slefuia de zor la o saniuta din lemn pentru subsemnata. Eu sedeam pe o buturuga si ascultam probabil povestile lui. Dar uite ca bunicul vrea sa ma provoace si ma intreaba cum o cheama pe fata aceea frumoasa de la scara, ca stia el, dar a uitat.
(bunicul meu locuia la tara si nu venea des la oras).

-Care fata bunicule, Loredana de la 2?
-Nu, nu. Nu asa o chema.
-Atunci poate Andreea?
-Nu, nu o chema Andreea.
Si asa i-am insiruit eu pe toate fetele care care in mintea mea puteau fi pretendente la titlul de "frumoase".
Cand am epuizat eu pe toate frumoasele, nu-mi mai venea nimic in spirit. Decat:

-Nu, bunicule, nu-mi spune ca Ana o chema?Ana era cea mai prichindica si cea mai uratica din toate.

-Da, da. Ea e. Vai ce fata frumoasa e Ana, n-am mai vazut una asa de chipesa. Da, Ana e cea mai frumoasa fata de la scara la tine.

Si cine stie cate mi-o mai fi turuit bunicul de m-am inversunat atat de tare impotriva lui si a criteriilor sale dubioase de frumusete. Ideea e ca am memorat bine vorbele lui si nu a fost chip sa le uit in saptamanile care au urmat. Si in capsorul meu a incoltit ideea de a-i da o lectie bunicului, care s-a decis asa din senin sa o ridice in slavi pe urâta blocului.

Asa ca au trecut cateva saptamani si eu ma intorsesem acasa, in oras. Si cand bunciul a venit la noi in vizita, si a sunat la usa, eu i-am spus cu rautate de partea cealalta a usii:

-Nu bunicule, nu iti deschid. Decat daca recunosti ca Ana nu e cea mai frumoasa din scara.

Si l-am tinut pe saracul om la usa pana a venit mama de la munca si l-a lasat in casa. In mintea mea asta era o lectie ce trebuia data. Nu se putea ca lumea sa se intoarca asa cu fundul in sus cum sustinea bunicul meu.

La cealalata leapsa o sa raspuns mai tarziu, ca ma cuprinsera nostalgiile asa de tare ca parca m-as duce la culcare.

Noapte buna, bunicule!

Cursuri speciale pentru femei

2010-03-23T00:54:00.001+02:00

Curs special pentru femei
Obiectivul pedagogic al cursului este dezvoltarea functiunilor creierului la femeia moderna. Adica acele functiuni pe care le-ar dori barbatul cu ardoare. He he, cursul asta era structurat initial pe culoarea parului, dar chiar si barbatii stiu ca asta n-are nici o relevanta. Asa ca, iata:

Modulul 1
    1. Acceptarea soartei : m-am nascut femeie
    2. Cum pastrez ordinea in poseta ? (sub control strict)
    3. Cum fac cumparaturi in mai putin de 4 ore – notiuni elementare
    4. Pastrarea limitelor : Cum ma machiez corect
    5. Curs de programare : Videorecorderul

Modulul 2
1. Ecuatia cu o necunoscuta. Autoturismul.
2. Exercitii de dinamica grupului. Ce trebuie sa fac cand stau in masina.
3 Partea 1 – Diferenta intre carosabil si trotuar
4 Frana si acceleratia – provocare sau necesitate ?
5 Cutia de viteze. Descriere completa.
6 Notiuni elementare de fízica. Corpuri in miscare.
7 Adevaruri optice : Culorile semaforului
8 Curs special : Parcarea in garaj
9 Ecuatia cu mai multe necunoscute. Cutia cu scule
10 Curs de supravietuire I : Unde se afla lumina de avarie.
11 Curs de supravietuire II : Schimbarea unui cauciuc
12 Curs de supravietuire III : Schimbarea mai multor cauciucuri. (Da, este posibil !)
13 Curs de supravietuire V : Verificarea cu succes a nivelului uleiului si al apei.

Modulul 3
1. Vocabular I : Definitia cuvantului “DA”. Corectarea exercitiului “Esti gata ?”
    2. Vocabular II : Definita notiunii “ 5 minute”
    3. Sociologie : Fotbalul nu este un sport ci o religie.
    4. Drept cetatenesc I : Numai barbatii discuta despre fotbal.
    5. Drept cetatenesc II : Femeile nu se amesteca in aceste discutii.
    6. Psihologie (nivel elementar) : Cum evit intrebarile inutile – de exemplu “ Ma iubesti?”, “Sunt frumoasa?”, “Am ceva special?”
    1. Adevaruri zilnice I : Si femeile ragaie. (exercitii de grup)
    2. Adevaruri zilnice II : Mustata – o problema ? Comunicari stiintifice pe tema “ Lama, ceara sau penseta ?”
    3. Comportamentul la cumparaturi . Cardul Visa – Definirea notiunii “Limita de suma”
    4. Comportamentul la cumparaturi. Dezbaterea temei “ Si eu pot cara naveta de bere”
    5. Logica (nivel mediu). De ce mama ta nu e binevenita la noi ? (1000 studii de caz)

Modulul 4
    1. Telefonul. Cand trebuie sa inchid? Exercitii de grup – 4 femei / telefon (nu uitati sacul de dormit !)
    2. Machiajul. Metamorfoza femeii
    3. Terapie TV I : Si fara telenovele se poate trai !
    4. Terapia TV II : Filmele de dragoste sunt pura fictiune si nu realitate
    5. Oglinda – martor obiectiv

Cursuri speciale pentru barbati

2010-03-16T00:04:00.001+02:00

Cursuri organizate de Ministerul Sanatatii in colaborare cu Ministerul Educatiei si Cercetarii

Curs special pentru barbati
Obiectivul pedagogic al cursului de formare este de a le permite barbatilor sa-si dezvolte acea parte a creierului a carei existenta o ignorau
Program : 4 module – dintre care unul obligatoriu

Modulul 1 : (curs obligatoriu)
    1. Sa invat sa traiesc fara mama mea (2000 ore)
    2. Sotia mea nu este mama mea (350 ore)
    3. Sa inteleg ca fotbalul nu este altceva decat un sport (350 ore)

Modulul 2 : Viata in doi
    1. Sa am copii fara sa devin gelos pe ei (50 ore)
    2. Sa nu zic prostii atunci cand nevasta isi primeste prietenele (500 ore)
    3. Sa depasesc sindromul controlului telecomenzii (550 ore)
    4. Sa inteleg ca pantalonii nu se duc niciodata singuri pana la dulap (800 ore)
    5. Cum sa ajung pana la cosul cu rufe murdare fara sa ma ratacesc (500 ore)
    6. Cum sa supravietuiesc unei raceli fara sa agonizez (350 ore)

Modulul 3 : Timpul liber
    1. Sa calc in doua etape o camasa in mai putin de 2 ore (exercitiu practic)

Modulul 4 : Curs de bucatarie
1. nivelul 1 (incepatori) Electrocasnicele : ON = deschis, OFF = inchis
2. nivelul 2 (avansati)
Prima mea supa instant fara sa ard cratita
Exercitiu practic : fierbe apa inainte de a adauga pastele

CURS INTENSIV
Din ratiuni de dificultate si intindere a temelor, cursurile vor avea maxim 8 inscrisi.
Tema 1 Calcatul-acest proces misterios; de la masina de spalat, pana la dulapul de haine
Tema 2 Riscurile umplerii tavii pentru cuburi de gheata (demonstratie sustinuta de diapozitive)
Tema 3 Tu si electricitatea. Avantajele economice in urma angajarii personalului calificatpentru reparatii (chiar si cele elementare)
Tema 4 Ultima descoperire stiintifica : A gati si a duce gunoiul nu provoaca impotenta si nici tetraplagie (practica laborator)
Tema 5 De ce nu este un delict sa-i oferi flori, chiar daca te-ai casatorit cu ea.
Tema 6 Sulul de hartie igienica. Hartia igienica nu creste langa WC. Tema 7 Cum sa coboram capacul de la wc pas cu pas (teleconferinta cu Univ. Harvard)
Tema 8 Barbatii la volan. Daca se ratacesc, pot cere informatii fara riscul de a parea impotenti? (Marturisiri)
Tema 9 Masina de spalat - acest mare mister din casa.
Tema 10 Diferente fundamentale - cosul pentru rufe si podeaua ( exercitii in laboratoarele cu terapie muzicala)
Tema 11 Barbatul in scaunul pasagerului > Este posibil sa nu vorbeasca sau sa nu se agite in timp ce ea parcheaza ?
Tema 12 Ceasca de la micul dejun nu leviteaza singura pana la chiuveta.

Robert

2010-03-13T00:39:00.000+02:00

Robert are 15 ani, este inalt si are trasaturi frumoase. L-am vazut prima oara impreuna cu alti adolescenti in timpul unei sesiuni colective de orientare profesionala. Ii remarcasem aspectul distant si trist inainte de a afla ca este de origine româna.

Azi l-am vazut din nou impreuna cu parintii sai adoptivi francezi. Un tata autoritar si vizibil foarte nemultumit de copilul sau si o mama care nu exprima nici un fel de afectiune. Nici unul nu depasise inca dezamagirea pe care le-o provocase fiul lor si fiecare ii reprosa ca nu se ridicase la inaltimea asteptarilor lor.

Probabil ca frustrarea pe care o simte un parinte natural si unul adoptiv nu e aceeasi atunci cand copilul nu e asa cum au visat ei. Undeva in timp elanul actului de caritate de a adopta un copil dintr-o tara saraca se diminuase si se transformase in regrete. Regrete care nu puteau fi inecate cu dragoste pura, neconditionata, naturala.

Regrete de care Robert era atat de constient chiar daca incerca sa para indiferent si neinteresat de nimic. Pe fata lui se citea o tristete de om matur, de om singur. Nu m-am putut opri sa nu-mi imaginez cat de fericit ar fi devenit daca ar fi avut sansa sa fie crescut intr-o familie normala, la fel ca alti copii. Sunt singura ca macar pentru o clipa l-as fi vazut râzând.

Din lumea larga...

2010-03-08T00:20:00.001+02:00

Cum ajung oamenii curiosi la mine pe blog, ordonate pe categorii:

Stiintifice/filozofice:
homo sapiens nu este monogam -lasa nu mai cauta tu scuze evolutioniste :)

defectele emigrantilor români- stiu danezii: niste salbatici care omoara lumea cu furci si topoare

dacii erau un neam de oameni destoinici- degeaba, uite cum au degenerat in ziua de azi!
metaforic sex- te-ai lamurit aici cum vine, nu?

Fugi de omul cu doua fete, unele-ti graieste si altele gandeste!
a umbla cu capul intre urechi -a umbla teleleu, sau a umbla ca blegu

Oricat de mult bine as face tot gaseste lumea de vina- deh, cam blazat salam la faza asta

daca as muri tu ce ai face- as manca niste coliva, ca fiecare om

kirghistan creste floarea soarelui- pun pariu ca te-ai ratacit, in lanul meu nu creste inca, dar poate seman anu asta

Cautatori barbati:
Esarfe barbati (a batut toate celelalte search-uri la fundul gol)
cum sa ai ten fin la barbati- Johnson Baby are efecte uluitoare

tractorul porno - e pentru tractorist cum e camionul porno pentru Dorel
filme cu fantome intr-un bordel- fantoma si tractorul porno isi cam fac de cap
testosteron romanesc- ieftin si bun!

lumea e mica poze cu femeia sublima - nu exista bre, nu mai cauta

poze femei araboaice cu voal pe fata
asta-i pentru tine printesa- zi ghiersu complet, nu ma tine in suspans!

surasul vanzatoarei- Pe loc m-a cucerit/ Si ochii ei albastri/In loc m-au tintuit!

filme desucheate- recomand cu caldura Fantoma porno la bordel

Ce picaturi sai pun in bautura sa o faca pe partenera mea sa faca sex cu mine?- niste verde de Paris, dar tu trebuie sa-l bei, nu ea

Pentru categoria fete mai am de lucrat la nominalizari.

Ce pofteste femeia?!

2010-03-06T13:53:00.001+02:00

Sigur ca toate am vrea sa fie tanar, bogat si bun la pat. Dar asta e exemplarul cel mai rar. Asa ca majoritatea dintre noi trebuie sa ne multumim cu unul din cele doua specii mult mai raspandite: tanar, sarac si bun la pat sau batran, bogat si mai slabut in pat. Si apoi mai sunt si versiunile ce nu trebuie ignorate: tanar, sarac si slab la pat sau batran, sarac si bun la pat (fiecare sac cu peticul sau!). Cea mai trista categorie e clar batran, sarac si nasol in pat (what s the point?!).

Deci ce alegere are de facut femeia tanara? Fiindca e femeie si e tanara sigur ca are acces la toate combinatiile, mai putin cea mai rara. Tinerelul coate goale dar cu abdomenul ferm si muschi zvcnind de energie proaspata sau batranelul cu trup mai molicel dar cu vacante in tari exotice si trai neneaco cu tot ce ii pofteste inimioara?

Imi place mult prima varianta pentru ca:
-are pielea fina si tare de animal salbatic;
-nu are jena sa te ingramadeasca printr-un colt si sa-ti spuna porcarii la ureche

-inca mai vrea sa faca turul lumii pe bicicleta si se mai inversuneaza importiva foametei si a incalzirii globale;
-ar renunta cat ai clipi si la fotbal si la somn si la berea cu baietii ca sa faca sex cu tine

-poti sa-i iei masina fara sa-i ceri permisiunea; iara daca o zdrelesti pe undeva nu e mare bai ca oricum e o rabla;
-poti sa-ti descarci nervii pe el cand ai o zi proasta fara sa creada ca esti nebuna;

-poti sa faci sex cat ai chef si fara sa te obosesti prea mult; e suficient sa umbli cu dibacie la butoane si gata;
-stie sa te zapaceasca in asa hal incat sa crezi ca chiar esti cea mai tare femeie din univers, din toate timpurile;

-numai el te strange in brate pana iti pocnesc toate oasele si te saruta pana te sufoci.
Plus ca iti tolereaza toate capriciile si mai ales te asculta calm si cand pare ca nu mai termini de povestit. Si daca ai rabdare suficienta intr-o zi o sa devina un om bogat si de succes. Dar nu va mai fi nicodata atat de fun ca inainte!

Sindromul privarii de limba

2010-03-05T23:15:00.000+02:00

Cate jocuri de cuvinte si expresii familiare nu am mai folosit de cand am plecat din Romania! E o diferenta enorma intre a sta o luna intr-o alta tara si a sta cativa ani. Chiar si cu vacantele prelungite in Romania, incep sa simt din ce in ce mai mult cata irosire implica statul departe.

Si nu vorbesc aici despre dorul de casa sau despre diferenta de cultura sau despre cat de simpatici sunt cei din jurul meu. Vorbesc pur si simplu despre faptul ca peste 10 ore din zi trebuie sa comunic intr-o alta limba si aproape ca nici nu mai am timp sa gandesc in romana.

Asta nu ma oboseste, dar imi da un sentiment ciudat ca imi pierd o mare parte din cunostinte si din vocabularul acumulat timp de 22 de ani.
Simt ca o parte foarte dezvoltata si activa din creierul meu pur si simplu nu mai este utilizata deloc. E ca si cum, brusc, intr-o zi, nu as mai avea nevoie sa-mi folosesc una din maini, desi ea e bine sanatoasa.

Treaba asta e atat de frustranta incat nu imi ajung deloc cele 2-3 ore pe zi de palavragit cu cei de acelasi neam cu mine. Astfel ca de curand creierul meu a inventat o metoda de a se apara de acesta privare zilnica de limba romana. De vreo cateva luni de zile aproape in fiecare noapte visez in romana. Visez ca vorbesc cu lumea, visez fragmente din trecut amestecate cu fictiune, filme intregi in mai multe episoade. Totul se petrece in romana.

Pana acum nu am simtit mai nimic. Nu mi s-a intamplat niciodata sa nu ma mai pot exprima in romana cum trebuie. Dar totusi stiu ca acele cuvinte care nu sunt folosite frecvent sunt uitate. Cred ca fara sa-mi dau seama creierul meu incearca sa pastreze totul intact, desi nu mai are conditiile sa faca asta in viata de zi cu zi. Ma intreb cati dintre emigrantii care au plecat din tara de ani buni simt aceleasi chestii ca mine? Cati se simt lipsiti de propriile lor cuvinte, fara sa-si dea seama?

Je vous trouve très beau

2010-03-05T00:47:00.004+02:00

Nu as fi pomenit despre comedia asta daca nu m-ar fi facut sa râd cu lacrimi. Poate mi-e iertat asa dezmat pentru ca sunt demult mare fana de comedii neamericane. Si atunci cand se mai adauga si o actrita romanca simpatica (Medeea Marinescu) la umorul frantuzesc sigur iese ceva bun bun.

Aimé (Michel Blanc) este un taranel la casa lui, cam ursuz si zgaraie branza, care isi vede echilibrul familial daramat complet la moartea sotiei. Norocul lui (sau ghinionul) ca la scurt timp ii iese in cale patroana unei agentii matrimoniale de vis, care il aduce in Romania sa-si gaseasca repede o nevasta vrednica sa duca o gospodarie adevarata.

Dar fetele sunt tinere si viseaza la Champs Elysées si la luminosul Paris. De aici incolo nu va mai marturisesc nimic ca sa nu stric farmecul.

Si daca tot v-am provocat iata inca doua filme La doublure(2006) sau The valet pe englezeste si o comedie din categoria clasice dar mult prea bune ca sa fie ratate: Les bronzés font du ski (1979).

In La doublure, unui biet angajat la o firma de inchirieri si fara prea mult succes la fete i se ofera bani pentru a locui cu o fotomodela trasnet. Pacatul a picat pe el din cauza unei poze echivoce facute de un paparate. Toata inscenarea e menita sa-i salveze pielea iubitului miliardar si insurat al fotomodelei.

Iar despre Les bronzés pot doar sa va zic ca o sa va tineti cu mainile de burta de râs.

Ploaie de chiloti

2010-02-28T12:41:00.000+02:00

Asta am vazut eu prima data azi dimineata cand de-abia deschisesem ochii. Furtuna izbea ca o nebuna in geamul de la balcon amestecata cu stropi mari de ploaie. Iar peste balcon un vartej afurisit de vant invartea niste chiloti si alte obiecte neidentificate intr-o mare veselie.

Cand am scos mai bine capul la lumina mi-am dat seama ca din balconul meu se itise vijelia aia de chiloti care acum erau spulberati pe la celelalte etaje inferioare. Pe suportul de haine nu mai era nici macar o pereche din colectia mea de chiloti spalati cu grija.

M-am injurat prea tarziu ca sunt o inapoiata, pentru ca imi usuc hainele si la masina de uscat si apoi le intind si in balcon sa se aeriseasca. Obicei prost de orientala desueta ce sunt.

Inutil sa ma incerc sa recuperez vreo pereche, cine stie pe la ce case poposisera de-acum unde aveau sa duca poate un trai mai modern.

Paste delicioase nota 10+

2010-02-28T01:54:00.001+02:00

Nota mi-a fost acordata de un juriu pretentios :)

Pentru ca am vazut ca s-a nascut un adevarat curent culinar blogaresc, m-am gandit sa marturisesc curiosilor si gurmanzilor una din inventiile mele reusite. E posibil sa existe deja prin bucataria mediteraneana dar eu abia acum am purces la asa combinatie.

Pe scurt e nevoie de:
-paste (nu ma pricep la cantitati, cam jumatate de pachet)
-ulei de masline
-ciuperci (din conserva sau proapete).
-5-6 catei mari de usturoi
-3-4 linguri de bulion de rosii
-sare, patrunjel si busuioc uscat.

Pastele se fierb normal (dar au un gust mai interesant daca le lasati un pic mai tari).

Usturoiul se taie cubulete mici si se prajeste in uleiul de masline impreuna cu ciupercile. Se adauga bulionul si o jumatate de cana de apa. Se amesteca bine si se lasa pe foc cam 5 minute, pana devine un amestec omogen. La urma se pune patrunjelul uscat sau verde dupa caz. Se amesteca sosul cu pastele si busuiocul se presoara la sfarsit in farfuria cu paste. Pofta mare!

P.S. Nu se recomanda daca aveti o intalnire ce s-ar putea lasa cu sarutat:)

Job de noapte

2010-02-27T05:00:00.000+02:00

Fiindca nu-mi era de ajuns stagiul ziua m-am gandit sa ma apuc de muncit si noaptea, ca n-are ce sa strice. Printr-un joc reusit de proprii nazuinte si de patron dornic de angajata harnica m-am vazut asta-noapte lucrator in discoteca.

Numai ca mi-am vazut curand prabusita socoteala de acasa ca o sa imbin armonios distractia cu munca. Degeaba ai muzica buna si baieti tineri in jur daca tu trebuie sa trebaluiesti mereu in stanga si in dreapta. De schimbat o vorba mai pe indelete nici nu mai vorbesc, de-abia astept sa-mi zica repede ce are fiecare de zis pentru ca e aglomeratie si toata lumea trebuie sa fie multumita. Mai ales patronul care nu stiu ce mustaceste intr-un colt langa un nene chel.

Pana la urma am ajuns la concluzia ca e mai mare paguba sa muncesti noaptea intr-un loc menit sa distreze lumea care ii calca pragul. Nu te alegi decat cu o durere barosana de cap si cu febra musculara, fara ca macar sa te fi omenit si tu cu un pahar de veselie si fara sa fi schitat un pans de dans.

Numai ca nu stiu acum cum sa fac sa ma explic. Ca de ce adica asa job nu mi se potriveste neam. Si imi duce in eroare simturile. Pai ce facem noi aicea domnule? Daca e muzica si bautura sa ne veselim iar cand se va opri sa ne apucam de muncit. Cum sa zic ca numai faptul ca ii vad pe ceilalti fericiti si fara griji mie imi dauneaza la inima?

Noile boli ale copilariei

2010-02-25T00:21:00.004+02:00

Cand eram scolarita, aveam un coleg care citea (si vorbea) un pic cam greut si de aceea era trimis la logoped dupa ore. Saracutul de el, toti ceilalti copii il luau in ras pentru ca el are astfel de ocupatii in timp ce ei jucau mingea in spatele blocului. Copii cu mici dificultati la citit erau mai multi si si mai multi cei care scriau cu "talpa gâştii". Dar de multe ori totul se repara in timp cu un pic de efort si de sprijin din partea invatatoarei si a parintilor.

De aceea nici nu-mi fusese dat sa aud de termeni ca "dislexie"sau "dispraxie"(dificultate in executarea unor miscari voluntare coordonate, fara legatura cu pareza) inainte sa ajung la facultate, unde ne erau descrise ca tulburari de origine nervoasa. Si am si ramas cu ideea ca nu poti sa pui un astfel de diagnostic oricarui copil care citeste sau scrie prost.

Cred ca jumatate din copiii dintr-o clasa au la un moment dat dificultati de scris si citit. Si cu toate astea aproape toti trec peste ele in timp. Si chiar daca o sa pastreze toata viata scrisul labartat "de doctor" (ca mine!), nimeni nu le va zice vreodata ca sufera de dispraxie. Sau cel putin copiii din generatia mea nu prezentau oficial astfel de "patologii"!

De aceea ma mir tare cand trebuie sa-i intreb de fiecare data pe copiii de 14 ani daca sunt sau nu dislexici sau dispraxici!Si la inceput ma miram si mai tare ca ei chiar stiau ce inseamna asta! In ce clasa esti?Cati ani ai?Esti dislexic? Dar dispraxic? Si aia mici raspund corect cu da sau cu nu (in proportii aproape egale). Pai cum asa ceva?

De ce au devenit niste tulburari ceva atat de comun si de banalizat?! Seful meu imi spune ca si fiul lui este dispraxic!Si imi arata caietelul copilului. Pai el scrie frumos pe langa mine si adica eu n-am stiut niciodata ca sufar de boala asta!

Eu am senzatia ca in ziua de azi este la moda sa suferi de ceva. Daca nu ai o problema sau o "dizabilitate" sau o "disfunctionalitate" cat de mica acolo degeaba. Aproape ca ti se rade in nas. Du-te bre, nu se poate sa nu te plangi de nimica! Cine naiba mai e sanatos in ziua de azi? Iar aici in Franta astia mici nu zic ca ii doare burta ci zic direct ca au o gastrita!

De unde nevoia asta imperioasa de fi diagnosticat cu o boala sau o bolisoara?Acusi o sa aud de sindromul celor ce dorm noaptea numai pe o parte sau a celor ce reusesc sa-si miste urechile! Eu cred ca daca e vreo boala de care sufera sigur lumea in ziua de azi atunci aia e nebunia.

Painea impacarii

2010-02-19T01:51:00.001+02:00

Am senzatia ca fac parte din rasa indienilor americani. In loc sa-mi aduca in coliba flori sau parfumuri atunci cand mi-a gresit, el imi aduce paine. Cea mai mare paine din lume cred. Eu oricum mai mare nu am vazut. Atata de mare ca mi-a fost livrata intr-un sac de hartie urias si a ocupat jumatate din casa.

Pesemne barbatii simt cand se apropie vreo nenorocire sau vreo foamete in lume, la fel cum pasarile simt cand vine un cutremur. Iar in adancul fiintei lor mai traieste inca vanatorul arhaic care aduce femeii pe inserat o coapsa de caprioara. Care este hrana si trofeu in acelasi timp.

Eu ar trebui sa fiu o femeie norocoasa. Barbatul imi aduce painea in casa, la modul cat se poate de concret. O fi un simbol, o fi o idee traznita, o fi ca sa ma inveseleasca?!El rade smechereste, stie ca m-a lasat in ceata dar il amuza probabil cum sed asa natang cu painea in brate si ma uit la ea. Eu vreau doar sa stiu ce inseamna, ce e dincolo de gestul lui. Dar nu pricep deloc.

Filozofie de viata

2010-02-19T00:34:00.001+02:00

Un profesor de filosofie statea in fata studentilor sai avand cateva obiecte in faza lui. Cand a inceput ora, fara sa spuna un cuvant, a luat un borcan mare si a inceput sa il umple cu pietre, cu diametrul de aproximativ 5 cm..

Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin. Au fost cu totii de acord ca este plin. Apoi a luat o cutie de pietricele si le-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Desigur ca acestea s-au rostogolit printre pietrele mari si au umplut spatiile libere.

Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin. Au fost din nou cu totii de acord ca este plin. Si au ras. Apoi profesorul a luat o cutie de nisip si l-a turnat in borcan, scuturandu-l usor.

Desigur ca nisipul a umplut spatiul ramas liber.

"Acum, spuse profesorul, vreau sa recunoasteti ca aceasta este viata voastra. Pietrele mari sunt lucrurile importante pentru fiecare: familia, partenerul de viata, sanatatea si copiii
vostri, lucruri care, daca totul este pierdut si numai ele v-au ramas, viata voastra tot ar fi completa.

Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza: slujba, casa si masina. Nisipul reprezinta lucrurile mici care completeaza restul. Daca puneti mai intai nisipul, nu mai ramane loc pentru pietrele mari si pentru pietricele. La fel se desfasoara si viata voastra: daca va consumati timpul si energia cu lucruri mici, nu veti avea niciodata spatiu pentru lucruri importante.

Fiti atenti la lucrurile care sunt esentiale pentru fericirea voastra. Jucati-va cu copiii vostri, faceti-va timp pentru controale medicale, duceti-va partenerul la dans.

Va ramane mereu destul timp sa mergeti la serviciu, sa faceti curat in casa, sa dati o petrecere sau sa duceti gunoiul. Aveti grija de pietrele mari in primul rand, de lucrurile care intr-adevar conteaza.
Stabiliti-va prioritatile, restul este doar „nisip”!!

Acum urmeaza partea comica a povestirii:
Un student a luat borcanul, despre care cu totii au fost de acord ca este plin si a turnat in el o sticla de bere. Berea a umplut spatiile ramase libere si a umplut cu adevarat borcanul.
Morala: Nu conteaza cat de plina este viata, mereu ramane loc pentru o bere!

Lejer...de duminica:)

2010-02-14T19:28:00.000+02:00

Ce fac cand dreg?!

2010-02-14T00:32:00.003+02:00

Ce fac eu cat e ziua de mare?! Asta e curios sa stie Miţă. Pai fac urmatoarele lucruri:
Trezirea la sapte fix (program de boieroaica, stiu, noroc ca stau aproape de locul muncii). Duş, bibilit in oglinda si alte lungi indeletniciri femeiesti nu cred ca are rost sa le mai pomenesc aici. Cafea cu lapte si apoi ies pe usa ca sigur sunt in intarziere.

Apoi ma indrept repejor spre locul unde imi realizez stagiatura:). Un loc cu 99% frantuji unde eu si cu o senegaleza facem nota discordanta.Si unde cei cu care nu interactionez zilnic sunt convinsi ca sunt rusoaica. Ei bine acolo incerc sa arat cat de buna si de dibace sunt pe langa seful meu, un om vesel, vorbaret si rapid ca o sfarleaza.

Si care imi da de facut munci si sarcini serioase fara sa tina cont (imi inchipui) de cat de impiedicata si stangace sunt eu si de cat de mult il incurc in fiecare zi. Din aceasta cauza imi pun zilnic in minte inainte de a pleca de acasa ca obiectiv suprem "Sa nu faci azi nici o gafa mare, sa nu faci azi nici o gafa mare". Dar sa nu ma abat de la povestea mea.

La amiaza am pauza de doua ore, timp in care o zbughesc acasa unde infulec niste mancare. Iar in zilele norocoase ma astepta acasa chiar si domnul X, uneori cu mancare calda si mereu cu ceva de povestit.

Dupa-amiaza ma intorc la stagiu, de data asta mergem pe teren. Intr-un loc tare defaimat si unde nu e prea bine sa mergi singur. Unde sunt gazduiti adolescenti care au facut in viata lor cate o boacana mai mare sau mai mica. Si carora nu le prieste in nici un fel scoala si toata rutina ei. Cu ei trebuie sa ma pun eu bine si sa ii fac sa stea cuminti timp de trei ore si un pic cat le dau de completat niste teste plictisitoare (si grele).

La inceput ma duceam la ei cu inima cat un purice, dar acuma e mult mai misto. Mi-am dat seama ca baietii sunt curiosi din fire si faptul ca in fata lor sta cineva care vorbeste franceza si mai rau decat ei are efect terapeutic:))Asa se stabileste intre noi o complicitate stranie si ne intelegem de minune. Sau aproape.

Acum ca m-am dat si un pic interesanta cu munca mea "de teren", ce sa mai zic? Ajung acasa pe la 7, ma dezbrac de tinuta serioasa si ma arunc in niste blugi. Daca e vreme buna, ies cu fetele la un suc. Dar nu apuc sa sed prea mult pentru ca deja ma ia cu somn. Si ma intorc home, unde de data asta sigur e si domnul X. Facem neaparat ceva de mancare si ne prinde ora 11. Dupa care mancam si nani-nani. Si poate ceva intre. In zilele norocoase:))
A, era sa uit. Dau mai departe leapsa celor care nu au luat-o inca de prin alte parti si care sunt gata sa dezvaluie o zi din viata lor!

Ce e vechi e bun!

2010-02-09T01:20:00.001+02:00

Degeaba strambam eu din nas cand am pasit prima data in tara lui Pantagruel. Ca nu e mare fâs cu brânza frantuzeasca chit ca au mai multe feluri de branza decat zile intr-un an. Mofturi, monşer, imi spuneam. Creca n-au gustat inca branza romaneasca cu smantana si cu mamaliguta. Degeaba pufneam a lehamite cand deschideam frigiderul si imprastiam prin toate odaile mirosuri dubioase si persistente.

Pentru ca eu nu ma las cu una cu doua, sunt perseverenta. Haide domnule, sa vad ce e cu branza voastra de vi s-a dus vestea in cele patru zari. Acum ca sunt la voi acasa dati-mi sa degust din fiecare. Si astfel mi-am desfatat curiozitatea cu feluri si feluri de branzeturi. Unele in culori SF-istice pentru asa un aliment, de exemplu portocaliu (pe langa faimoasele fromages bleus:). Am cascat ochii a neincredere, dar am inghitit bucatica si am dedus eu ca nu e chiar rea.

Si stiti cum e vorba aceea, ca gustul vine mancand. Am aplicat aceasta filosofie si am inceput sa -mi cumpar singurica, azi un fel, maine altul si tot asa. Pana am inceput sa devin mare fana si sa devorez roticica dupa roticica, sau patratele dupa patratele de branza.

Atat de fana incat ieri am facut o descoperire nemaipomenita, care cred ca va revolutiona pour toujours domeniul asta culinar.

Totul a pornit de la doua bucati de Saint Agur cea tartinabila cu smâcuri verzi mucegaioase in ea. Pe care le-am intins pe felii de paine veche. Veche de nici nu mai stiu cand, atat de veche ca imi scrasneau dintii in ea. A fost ceva de vis. In viata mea nu mi-as fi inchipui ca mucegaiul poate avea asa un gust divin si datator de crize bulimice.

Astfel am dedus ca brânza veche trebuie musai mancata cu paine veche. Ca sunt facute una pentru alta, ca se creeaza o combinatie si o intrepatrundere de gusturi fenomenala. De-abia astept sa repet operatia ca sa pot apoi sa dau sfoara in tara despre descoperirea mea. Sa fac fericita o lume intreaga. Dar pana atunci astept sa se invecheasca painea asta.

Ajutor divin

2010-02-05T23:33:00.002+02:00

În timpul unei mari inundatii, un om statea în apa pîna la genunchi.

A venit o barca si cei din ea i-au spus: "Urca!".

"O, nu, Domnul va avea grija de mine", a raspuns el.

Cîteva minute mai tîrziu apa îi ajungea pîna la brîu.

A venit o alta barca; cei din ea i-au spus: "Urca!".

"O, nu, Domnul va avea grija de mine", a spus el.

Ceva mai tîrziu se afla pe un acoperis, cu apa pîna la gît.

A venit un elicopter - "O, nu, Domnul va avea grija de mine", s-a grabit sa raspunda.

În final, s-a înecat. A ajuns în Ceruri, s-a întîlnit cu Domnul si L-a întrebat: "Ce s-a întîmplat?"

Domnul a spus: "Nu stiu ce s-a întîmplat - am trimis doua barci si un elicopter pentru tine."
Morala: In viata nu da cu piciorul unei sanse doar pentru ca nu este cea asteptata.

Avem scut, avem valoare

2010-02-05T00:24:00.000+02:00

Romania inghite fara sa rasufle tot ce ii baga pe gat America. Cum sa ne punem noi rau cu aia mari si tari?

Mai bine sa inghitim galusca cu terorismul si sa ne punem la adapost. Lasa sa fie acolo ca doar nu cere de mancare.

Orice rahat ar vrea sa sadeasca aia prin Europa noi suntem primii gata sa-l luam in brate si sa-l crestem ca pe copilul nostru. Ca doar vine de la americani care este baieti destepti! Ce stim noi taranii ce e ala scut anti-racheta?

Dar daca ei zic ca ne trebuie, ne mai punem in gura cu Big Brother? Mai bine lasa sa crape dusmanii de invidie, ca uite noi avem scut si ei n-au, mancati-as!

Dirty maman

2010-02-04T22:54:00.000+02:00

Nu pot sa cred asa ceva. Am crezut ca bubui de ras:)

Plan de afaceri

2010-02-03T23:03:00.006+02:00

Un om de afaceri american se plimba pe plaja, intr-un mic sat mexican de pescari. O barca intra in port si pescarul coboari cu un cos plin de pesti. Americanul il felicita pe pescarul mexican pentru pestii sai frumosi si il intreaba:

-Cat timp ti-a luat sa pescuiesti acesti pesti?

-Destul de putin, raspunse mexicanul.

-Dar de ce nu ai ramas mai mult, ca sa prinzi mai multi pesti? intreba bancherul.

-Pentru ca acesti cativa pesti ne ajung mie si familiei mele.

-Si ce faci in restul timpului?

-Pai ma scol cand vreau, ma duc sa pescuiesc un pic, ma joc cu copiii mei, imi fac siesta impreuna cu nevasta.

Seara ma duc in sat sa ma intilnesc cu prietenii, bem un pahar de vin, cantam la chitara. O viata placuta, ce mai!

Americanul il intrerupe:

-Asculta! Am un M.B.A. de la Harvard si pot sa te ajut.

Ar trebui sa incepi prin a pescui mai mult si cu beneficiile astfel obtinute sa iti cumperi un vas mai mare. Cu banii pe care o sa ti-i aduca acest vas, poti sa-ti cumperi un al doilea si tot asa pana cand vei avea o mica flotila. Apoi, in loc sa vinzi pestele unui intermediar, ai putea sa negociezi singur cu fabrica sau sa-ti deschizi propria fabrica de peste. Asa ai putea sa renunti la satucul asta si sa te muti la Mexico City, Los Angeles sau chiar New York si sa-ti dirijezi de acolo propriile afaceri.

Mexicanul intreaba atunci:

-Cat timp ar lua toate astea?

-Intre 15 si 20 de ani, raspunse bancherul.

-Si dupa asta?

-Ei bine, dupa asta devine interesant, raspunse americanul zambind. La momentul oportun, poti sa-ti introduci societatea la bursa si sa cistigi milioane!

-Milioane? se minuna mexicanul. Si apoi?

-Apoi poti sa iesi linistit la pensie, sa te scoli cand ai chef, sa pescuiesti un pic, sa te joci cu nepotii si sa iti faci siesta cat poftesti cu sotia ta. Iar serile ai putea sa le petreci cu prietenii, band un pahar de vin si cantind la chitara.

N-am uitat de premiu

2010-02-03T21:31:00.001+02:00

N-am uitat de premiul primit de la Terra cu ceva timp in urma. Asa ca il public aici si dau si eu mai departe la toata lumea care scrie frumos.

Povestea celor trei batrani

2010-02-01T22:24:00.002+02:00

A fost odata ca niciodata...

Intr-o dimineata insorita, o femeie a observat trei batrani care stateau in fata casei sale. Nu-l cunostea pe niciunul dintre ei, dar si-a dat seama ca sunt obositi si flamanzi si i-a invitat inauntru.

Batranii au intrebat:

- Dar sotul tau e acasa?

- Nu, a plecat de dimineata la munca - a raspuns femeia.

- Atunci nu putem intra - spusesera batranii.

Seara, cand sotul ei s-a intors, femeia i-a povestit cele intamplate. Sotul i-a spus:

- Acum ca sunt si eu acasa, ii putem invita inauntru.

Femeia a iesit sa invite batranii. Unul dintre ei i-a raspuns:

- Noi nu putem intra impreuna in casa.

- De ce? - intreba femeia.

- El este Bunastarea - spuse batranul, aratand spre unul dintre ei - el este Succesul - si a aratat spre celalalt - iar eu sunt Iubirea. Va trebui sa decideti, pe care dintre noi il vreti in casa.

Femeia s-a intors in casa, si a povestit sotului cele intamplate. Au inceput sa se gandeasca oare pe care sa-l invite. Sotul a spus:

- De mult imi doresc sa am succes in viata. Sa invitam Succesul!

Sotia i-a raspuns:

- Eu zic sa invitam Bunastarea, pentru ca atunci vom fi cu adevarat fericiti.

In acel moment a intrat baietelul in casa si si-a auzit parintii vorbind intre ei.

- Eu tare mi-as dori sa invitam Iubirea la noi - spuse baietelul.

In sfarsit, dupa multe discutii s-au decis sa invite Iubirea. Femeia a iesit din casa, si a spus batranilor decizia lor. Astfel, Iubirea s-a ridicat si s-a indreptat spre casa. Iar dupa ea au pornit si ceilalti doi: Bunastarea si Succesul.

Femeia a fost foarte curioasa si i-a intrebat:

- Cum de veniti toti in casa? Nu voi mi-ati spus ca numai unul dintre voi poate sa intre?

- Ba da - raspunse Iubirea. Daca ati fi ales Bunastarea sau Succesul, numai ei singuri ar fi putut intra in casa. Dar fiindca m-ati ales pe mine, ei ma urmaresc peste tot unde ma duc...

Si-am incalecat pe o sa, si v-am spus povestea asa.

de Szerena Nagy

Funny but true

2010-02-01T00:02:00.003+02:00

Il avait les mots

2010-01-31T22:36:00.003+02:00

In sfarsit o muzica frantuzeasca ce imi place, ma refer din cele noi. Ca in rest rareori gasesc ceva ascultabil, generatia asta tinara de cantareti francezi a luat rap-ul in brate si o tine asa inainte. Nu am nimic cu genul asta de muzica dar limba franceza nu e deloc cea mai fericita alegere pentru asa ceva.

Cele mai ciudate licitatii pe e-bay

2010-01-29T23:25:00.005+02:00

Nu stiu daca ati auzit si voi ce de chestii se pot vinde acuma pe Internet. Bani sa ai, ca gasesti de toate. Daca ai nevoie de o fantoma intr-un bocal, pe e-bay trebuie sa intri:). Mai jos sunt top 10 cele mai mari ciudatenii licitate pe e-bay:

Pe locul 10 avem celebrele "Iubite imaginare"! Cum, nu ati auzit de aceste licitatii? Groaznic. Care-i treaba, mai multe domnisoare si-au pus la licitatie serviciile ca "iubite imaginare". Castigatorii licitatiei primeau astfel o serie de poze cu respectiva domnisoara, detalii si cateva scrisori de dragoste personalizate, cu ajutorul carora puteau sa afirme linistiti ca au o iubita. Da, a fost o afacere de succes si "iubitele imaginare" si-au vandut scrisorile, pozele si cine stie ce le-au mai dat baietilor, ca painea calda.

Locul 9 este ocupat de un domn, "special". Acesta a vrut sa vanda o rochie de mireasa. Nimic "special" nu? Era rochia fostei sale sotii. Inca nu e "special"? Ca descriere a scris un imens text despre fosta lui sotie iar in rubrica de ilustrare a produsului a pus o poza cu el, imbracat in rochia respectiva. Acum e ok nu?

Pe locul 8 avem un rol intr-un serial! Producatorii show-ului tv "Ally McBeal" au folosit odata eBay-ul pentru a scoate la licitatie un rol din cadrul serialului. Parca nu e destul de picata treaba nu? Ar fi fost ceva mai interesant daca era un serial erotic, unul cu pitici, bunici si zane porno. Super...

Locul 7 este ocupat de un... rinichi! Un barbat a incercat sa-si vanda rinichiul pe eBay, ca vorba aia, e bun si unu singur, nu? Din pacate este ilegal sa comercializezi organe. Ce trist. Oricum, omu a avut inspiratie. Sunt curios ce poza a pus la descrierea produsului...

Pe locul 6 avem... niste unghii?! O fata si-a taiat intr-o seara unghile de la picioare si s-a gandit ca ar fi tare sa le vanda pe eBay, o idee buna si chiar profitabila. Tanara a primit pe 10 unghii taiate incredibila suma de 1 $. Ieftin ce-i drept dar gandul ca un om este fericit ca ti-a cumparat unghile on-line, e nepretuit.

Pe locul 5, pe locuri, fiti gata... Guma de mestecat a lui Britney Spears! Pf. Cineva a fost inspirat si a pastrat guma celebrei artiste, gasita undeva intr-un hotel din Londra. S-a gandit putin si a ajuns la concluzia ca ar fi ceva daca ar vinde-o pe eBay. Desi a fost o licitatie ciudata, guma lui Brit a ajunsa la suma de 263 de $. Un fan Britney Spears probabil o are inramata undeva prin casa, in altarul sau special dedicat artistei.

Locul 4 este bantuit si ocupat de... o fantoma. Da, o fantoma. Intr-un borcan. Da, stim, super tare. Ce nu stim e cati bani a facut dar suntem siguri ca acum este intr-un loc mai bun. Ce inima rea sa ai sa vinzi o fantoma, singuratica si trista. Ce om crud. Daca era fantoma unui catel dragalas si jucaus?

Pe locul 3 avem un sandvis cu Fecioara Maria. Cineva a pus la licitatie un sandvis pe care, in urma prajirii pe gratar, a aparut chipul Fecioara Maria. Aleluia! Gustarea divina a fost vanduta cu 28.000 de $. Unii oameni au pur si simplu prea multi bani de risipit nu-i asa? Oare la shaormeria din colt se intampla miracole la... lipie?

Pe locul 2 o avem pe, deja celebra, domnisoara care isi vinde virginitatea pe eBay. O tanara studenta, Natalie Dylan, si-a scos la licitatie virginitatea dupa ce a citit un articol despre o femeie de origine peruviana care a facut acelasi gest, dar nu a onorat castigatorul. Nu a iesit combinatia. Suma ceruta de Natalie a fost 1 milion de $ iar acum a ajuns la suma de 3,8 milioane.
Ca fapt divers, ea nu vrea sa isi piarda scumpa inocenta cu orice, Dylan are preferinte, comunica cu cei ce liciteaza si vrea sa faca cea mai buna alegere. Barac Obama, preferatul ei, nu participa din pacate la licitatie. Asa e cand esti presedinte, nu mai ai timp de licitatii

Am ajuns la locul 1, unde linistit si acum celebru sta, Dante Knoxx, un muzician in varsta de 24 de ani, din Bournemouth, UK, care si-a pus la bataie pe eBay... sufletul! Suma de intrare in licitatie a fost stabilita la 25.000 de lire iar pretul de "Buy It Now" setat la 700.000 de lire.

Dante dorea sa foloseasca banii intr-un scop nobil si anume sa-si finateze trupa, insa licitatia a fost anulata din cauza unor nerespectari ale regulamentului. eBay nu permite punerea in licitatie a unor "obiecte" intangibile.
(sursa http://www.profm.ro/stiri/top-10-cele-mai-speciale-licitatii-pe-ebay-si-criza-economica-4093492
)

Pai si sarmana fantoma?! Ea nu e tot un suflet intangibil? Mi se par nedrepti astia.

In ceea ce ma priveste, imi pare rau ca nu s-a gandit nimeni sa liciteze rochia de mireasa perfecta pentru ca asa ar scuti pe multi de batai de cap inutile.

Mai bine imi cumpar un strop din licoarea aceea de se cheama virginitate ca sa ma imbat bine cu ea in noaptea nuntii:). Dar nu stiu daca nu cumva nu expira pana atunci. De aceea o sa-i rog frumos sa mi-o trimita taman la momentul potrivit, ca sa fiu sigura de ea.

De unde vine oful românesc

2010-01-27T22:28:00.004+02:00

Ce de cuvinte avem in comun eu si cu prietena mea turcoaica! Dintre toate cel mai tare e asta: of of. Cred ca nimeni pe lume nu il pronunta cu mai multa patima decat turcii si românii. Melodia asta frumoasa am auzit-o deunazi la ea si nu ma mai satur sa o ascult.

Eu vreau sarbatoare

2010-01-26T20:00:00.000+02:00

Azi n-am chef de tine. M-am saturat sa adorm cu tine si sa ma trezesc cu tine. Sa mananc cu tine, sa fac dus cu tine. Sa vorbesc la telefon cu tine si in cele opt ore cand nu sunt langa tine. Nu stiu cum te descurci tu dar eu nu mai pot.
Azi nu mai vreau sa simt respiratia, atingerea, nici macar prezenta ta.

Stii ca cel mai mult te vreau atunci cand esti departe. Atunci imi doresc cu disperare sa te am in bratele mele si simt cu adevarat ca am nevoie de tine. Si cat ador sa stam o zi sa ne dragostim dupa cateva saptamani departe unul de altul. Atunci totul pare o sarbatoare cu artificii.

Astazi insa vreau doar sa fiu singura, tu nu mai incapi nicaieri in mintea mea.
De aceea asta seara o sa-mi fac valiza si o sa plec. Nu-ti fa griji, o sa-ti dau de stire cand o sa mi se faca iar dor de tine. N-o sa dureze mai mult de o saptamana, plec doar sa-mi oxigenez creierul si sa-mi pot asculta si acele ganduri care se atrofiaza in prezenta ta. Apoi va fi iarasi sarbatoare intre noi. Nu am ce face, eu nu pot functiona fara sarbatoare.

Moment de infantilism

2010-01-26T00:26:00.001+02:00

Azi de dimineata m-am trezit intr-o incurcatura dictionareasca. Ce-o fi ala un affùteur? Am cautat in toate dictionarele, dar nici o traducere in romaneste. Intr-unul francez am gasit varianta verbala affùter si substantivul affùtage. Si cica un affùteur ar fi unul ce ascute lame si ferastraie. Dar eu in romana vreau sa stiu ce inseamna ca altfel nu tiu minte.O fi un ascutitor?!

Mi-a parut rau ca n-am avut cu cine sa ma hlizesc pe moment . Cum i-am gasit pe români le-am impartasit si lor nelamurirea mea. M-am bucurat tare ca si ei s-au hlizit, deci nu sunt eu chiar dilie.

Mai pe seara am descoperit alte doua cuvinte despre care eu credeam ca provin din turceste. Dar iata ca-s de ici de la frantuji. Unul e "gamela" (une gamelle) si celalalt e "zâzanie"; si iar m-am hlizit cand am auzit varianta "la zizanie" :).

Trebuie ca barbatii sa fie insarcinati?!

2010-01-24T20:18:00.004+02:00

Ar trebui ca barbatii sa ramana insarcinati pentru ca sa fim cu totii preocupati de contraceptie?!

Filmuletul de mai jos a fost facut de Ministerul Sanatatii in Franta si incearca sa sensibilizeze barbatii fata de ceea ce simte o femeie cand i-a intarziat ciclul doar cu cateva zile.

Parerea mea e ca nici o mie de filme n-o sa-i faca sa-si imagineze asemenea intamplare cu intensitatea cu care o traim noi femeile de multe ori in viata.

Sunt un scrib premiant

2010-01-24T19:20:00.001+02:00

Trebuie sa ma laud ca m-a premiat domnu profesor cu SSA.

1. Fiecare Scriitor Superior (S.S.) trebuie să dea mai departe premiul la cinci prieteni bloggeri speciali;

2. Fiecare S.S. trebuie să îşi creeze o legătură pe net la blogul (şi autorul-blogger prieten) de la care el a primit premiul;
3. Fiecare S.S. trebuie să îşi prezinte premiul pe blog şi să adauge un link la acest post , care ne explică ce este cu premiul;
5. Fiecare S.S. trebuie să posteze aceste reguli pe blogul lui.

Dau premiul mai departe, urmatorilor:

Lui another cherry pentru ca rad de ma tavalesc cand ajung in livada ei de ciresi.

Lui Vlad pentru ca imi place stilul lui de a scrie si ceea ce scrie, desi uneori mi-am cam prins urechile.

Lui Zizzou pentru ca scrie chestii interesante si ca sa-i dau curaj sa mearga la vaccinat :)

Aalexandrei pentru ca imi da de gandit cu unele postari.

Ciupercutzei pentru ca nimeni nu stie sa faca haz de necaz ca ea.

M-au năpădit papucii

2010-01-23T21:06:00.000+02:00

Eu în viaţa mea apreciez câteva lucruri esenţiale la nişte încăltări: să fie de calitate, să arate suficient de bine încât să-mi vină să le port şi să nu-mi zdrelească pieliţa fină a piciorului. Si să nu fie multe, căci atunci mi-e greu să aleg între ele si pierd timp preţios cu dileme din astea fiţoase.

De aceea cred eu că Dumnezeu, văzând aşa exemplar vânjos de femeie măsurată şi cu simţ practic, s-a gândit să-mi pună alăturea un om care o are pe asta cu şuuzădicşân. Adica omul meu face ce drege şi îşi colecţionează aproape săptămânal noi si noi papuci, cu care a presărat întreaga locuinţă: pe hol înşiraţi ca la paradă, în pantofar, în dulap, pe dulap, în baie şi sub pat. Nu mai pot să zvârl un ac de atâta papucăraie.Şi nu vă închipuiţi că îi poartă pe toţi, ba tot 3 perechi mari şi late ca şi mine.

Când ne-am mutat anul trecut, a fost nevoie de o valiză şi de două sacoşe mari de Carfur ca să-i încapă toţi pantofii, în timp ce ai mei au intrat lejer in buzunărelul unei genţi. In graba mare, am lasat in urma pe holul exterior una din sacoşe. A doua zi la întoarcere, am aflat ca vecina noastră harnică o aruncase la gunoi, crezând că-s vechituri. Mie mi-a parut rău de săracii papuci, mai ales ca majoritatea dintre ei nu isi indepliniseră nici macar o dată menirea de a încălţa un picior de barbat.

Dar el nu s-a sinchisit prea tare, şi tind să cred chiar că s-a bucurat intr-ascuns pentru ca acuma avea pretext să-şi cumpere alţii şi mai noi. Si aşa a şi fost, în câteva săptamăni nu se mai vedea nici o pierdere in colecţia de pantofi din casa noastră. Mi-am dat seama că nu papucii în sine erau obiectul fascinaţiei sale ci noutatea.

A incercat să mă convertească şi pe mine la distracţia asta costisitoare, îndesându-mi în picioare o pereche de ciocârlani ţuguieţi la care mă uitam precum găina la margică. I-am ţinut cât i-am tinut eu la hibernare dar apoi mi s-a facut milă si i-am maritat cu altcineva mai preţuitor de autfituri.

Intr-o zi m-am înfuriat şi am intrat în papucii tolăniţi pe hol ca niste paşalâci, i-am vârât într-un sac, l-am legat bine la gură si l-am scos în balcon. Nu numai ca nu le-a simţit nimeni lipsa, dar cand m-am intors de acasă erau alţii la loc. Precum balaurul din poveste, îi tai un cap şi îi cresc şapte în loc. Mai bine nu le mai tai deloc. Nu mai ştiu ce să fac, unde să mă ascund de invazia asta de pantofi de toate felurile.

Daca eram in Romania îi dădeam la oamenii sărmani, ştiu atâţia care s-ar fi bucurat straşnic de aşa pomană. Dar aici, cui îi trebuie papucii din casa mea? Fiecare e pentru el, dacă ai necaz papucesc in casă e treaba ta. Nu te scoate nimeni la liman, nici dacă e pe bază de pomană. Eu cred că până la urmă îi strâng pe toţi si ma fac pantofăreasă de secăndhend. Văd că prinde şi la franţuji conceptul ăsta, totul e să plăteşti impozit şi să-ţi vezi de papucăria ta. Asa o să scap de belea.

Se poarta rochiile

2010-01-22T23:45:00.002+02:00

Imi plac rochiile la nebunie si incerc sa ma motivez sa le port in fel si chip, mai ales in combinatii iernatice din material tricotat si cu maleta pe dedesubt. Sunt foarte feminine si in acelasi timp nepretentioase. Mai jos sunt rochii frumoase din colectia toamna iarna Promod.

Singura mea problema e ca sunt putin cam scurte si nu stiu cum as putea purta o rochie ca asta cand incep acusi stagiul. Parca vad ca iar o sa ma arunc dimineata intr-o pereche de blugi. Mai bine ii zvarl pe toti la gunoi sau, ca sa nu fac risipa de-aiurea, mai bine ii zavorasc intr-o cutie cu un lacat meserias. :)

Leapsa cu carti

2010-01-22T20:23:00.001+02:00

A trecut ceva vreme de cand Terra mi-a adresat-o, dar cum am prins gustul de lepsuiala nu am sa ratez ocazia.

1.Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?
Ce nimeresc la indemana, daca are cartea semn mi-e mila sa-i indoi paginile dar de nu...

2.Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi dacă “da” care a fost aceasta?

Ultima carte am primit-o demult prin liceu, ceva cu self-help (ceva de genul Trezeste-te, maine va fi mai rau) :) Acum lumea imi ia cadouri haine si bijuterii :( La haine sunt mofturoasa si bijuterii nu port.

3.Citiţi în baie?
Doar acolo citeam cand eram mai mica. Ai mei imi interziceau sa citesc carti pentru ca "uitam" sa-mi fac temele la mate.

4.V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi dacă “da” care ar fi fost aceasta?
Da, despre o fata care emigreaza si apoi nu se mai simte fericita nicaieri.

5.Ce credeţi despre colecţiile de carte de la noi?
Ieftine si bune.

6.Care este cartea preferată?
Cel mai iubit dintre pamanteni, Marin Preda

7.Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?
Recitesc doar cand n-am nimica nou la indemana. De obicei nu prea imi mai amintesc mare lucru, asa ca am aceeasi placere ca prima data.

8.Ce părere aţi avea de o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?
Acum nu mi-as dori neaparat dar cand eram mica imi imaginam ca ma intalnesc cu autorul Ciresarilor, Constantin Chirita. Voiam sa-i spun sa mai continue seria aventurilor cu ciresari.

9.Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?
Nu-mi place sa vorbesc despre o carte, mai ales daca mi-a placut. Spun maxim ca e o carte buna. Si nici nu-mi place deloc sa mi se povesteasca o carte.

10.Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?
Sa nu aiba un limbaj prea pretentios si sa nu ma faca sa adorm de la prima pagina.

11.Care credeţi că este o lectură “obligatorie”, o carte pe care cineva trebuie să o citească?
Morometii de Marin Preda.

12.Care este locul preferat pentru lectură?
Vara in gradina, iarna in pat.

13.Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?
Ascult muzica si pot sa ascult si stiri. Ma pot concentra chiar si unde e zgomot.

14.Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?
Da, ca sunt gratis. Dar nu e aceeasi treaba.

15.Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?
80% imprumutate.

16.O carte este pentru mine… Cum aţi descrie o carte?
Un drog. Deschid o carte si imi trece supararea si furia.

Cred ca multi din lista mea au facut leapsa, asa ca o dau tuturor celor ce n-au primit-o inca si au chef de ea desigur.

Vegetables abuse

2010-01-21T19:15:00.007+02:00

Am reusit in sfarsit sa pun din nou filmulete pe blog. Aici e o reclama pentru un Erotic shop care m-a amuzat tare.

Adolescenta

2010-01-11T17:58:00.010+02:00

Cotrobaind prin vrafuri de cursuri vechi din facultate si caiete adunate de-a lungul anilor, dadui peste jurnalul meu din liceu si peste versurile adolescentei mele:

Noaptea e atat de intuneric
si de pustiu
incat imi pare ca a disparut lumea
cu zgomotul si viata ei.
Incat cred ca am ramas doar eu
Singura, fara sa am curajul sa
dispar odata cu ceilalti.
Incat, desi nu ma aude nimeni in noapte,
Eu exist.

Ziua e atat de lumina
si de pustiu
Incat imi pare ca a disparut lumea
cu adaancul si intunericul ei.
Incat cred ca am ramas doar eu
singura, fara sa indraznesc
sa dispar odata cu ceilalti,
Incat, desi nu ma aude nimeni in lumina,
Eu exist.

Dar nici ziua si nici noaptea nu ma inteleg.

Guma Zoft pentru barbati

2010-01-08T18:54:00.007+02:00

Aoleu peste ce am dat pe net! Anunt important pentru baietasii nestiutori:

Cum Sa Seduci Femei

Am Fost Cu Peste 200 De Femei! Afla Ce Le-am Spus Si Cum Am Facut.

Vrei S-Agati Gagici Bune?

Invata Sa Abordezi Orice Femeie Alfa. Secretele Seductiei Garantate! Ce naiba e o femeie alfa? Una mai breaza? Dar cat de breaza o fi daca iote o poate agata orice putulica ce cauta sfaturi pe net?

Sau (cea mai tare):

Guma Zoft pentru barbati

Erectii mai puternice si o energie sexuala mare cu 2 gume/zi .

Dar eu ma intreb daca guma e tratameent oral sau local? Pentru ca daca se aplica local as putea sa inteleg niste rezultate spectaculoase.:)Dar de ce Zoft, asemanarea cu soft e prea evidenta ca sa nu te gandesti ca-i ceva necurat la mijloc.

Sau: 14 idei pentru un orgasm reusit!
Ha, ha, ha, pai daca si orgasmul are nevoie de idei, eu o dau incolo de treaba.Imi iau jucariile si plec acasa. Va intreb si pe voi: unul fara idei nu e bun?!

Leapsa misto

2010-01-07T22:08:00.001+02:00

Iaca am primit si eu o leapsa de la domnu profesor si trebuie sa vad cum o scot la capat:

Luaţi cartea ce mai la îndemână şi deschideţi-o la pagina 18 şi scrieţi al patrulea rând.
"La aceste vorbe ale boierului, inima lui Dinu Paturica salta de bucurie, si avea mare dreptate, caci prin admiterea lui in serviciul postelnicului devenise proprietar pe prima litera din alfabetul fortunei." ( Ciocoii vechi si noi, Nicolae Filimon).

Fără să verificaţi , cât e ora?
Cam 8.

Verificaţi:
8.25

Cu ce sunteţi îmbrăcat(ă):
Cu pantaloni de pijamale si pulover pe gat. :) Asa m-a prins vremea.

Înainte de a răspunde la acest chestionar la ce vă uitaţi?
La Dacia galbioara a lui bunicu'. Se tine bine.

Ce zgomot auziţi în afară de cel al calculatorului?
Cleopatra Stratan. Zunea Zunea.

Când aţi ieşit ultima dată şi unde aţi fost?
Ieri, am fost sa-mi iau diploma de absolvire a facultatii si biletul de avion spre Franta.

Ce aţi visat ieri noapte?
Hihi, un vis superb cu mine si cu Dr. House.

Când aţi râs ultima oară?
Adineauri, dar cine o mai sti de ce.

Ce aveţi pe pereţi în încăperea în care sunteţi?
Multe boieri, multe.

Dacă aţi deveni mutimilionar peste noapte, ce aţi cumpăra prima dată?
O masina mare, mancati-as, sa incapem in ea cu totii.

Care este ultimul film pe care l-aţi văzut?
Dr. House.

Ati văzut ceva ciudat azi?
Nu, dar aveam senzatia ca vad cum Romania devine cea mai falnica tara din Europa. Cred ca iar am visat.

Ce părere aveţi despre acest chestionar?
Ma amuz.

Spune-ne ceva ce nu ştim încă?
Cum ar putea barbatul si femeia sa se inteleaga? In fond, ambii vor lucruri diferite: barbatul vrea femeia si femeia vrea barbatul.

Prenumele copilului dvs. , dacă ar fi fetiţă?
Chiar ma gandisem la un nume dar am uitat.

Şi dacă ar fi băiat?
Nici asta nu mai tiu minte.

V-aţi gândit vreodată să locuiţi în străinătate?
M-am gandit si acuma locuiesc in strainatate o buna parte din an. As prefera sa locuiesc acasa totusi.

Ce aţi dori să vă spună D-zeu la porţile Raiului?
Ca am fost un om bun si n-am facut rau la nimeni.

Dacă aţi putea schimba ceva în lume ce aţi schimba?
Combustibilii si industria care polueaza planeta. S-ar mai folosi doar energie solara si eoliana.

Vă place să dansaţi?
Ador.

George Bush?
Razboi pentru comfortul unor grasani. Si pentru a polua si mai mult planeta.

Ce aţi văzut la televizor ultima dată?
Bucati din stiri cu baiatul ala destept a lui Prigoana.

Am să dau leapşa mai departe: Terra, Cezurlis, Mitza, Adia, Missia, Aalexandraa, Rauol, Ianculescul si cui ii mai place.

Fotograful si radiologul varstei mele

2010-01-05T19:54:00.002+02:00

Intotdeauna vine in viata unui om un moment in care trebuie sa se prezinte la fotograf in urbea sa natala. De obicei pentru a-si imortaliza fetisoara sa pentru diverse evenimente, in cazul meu diploma de absolvire. Si imediat dupa aceea la radiolog poate pentru a-si scoate poza la doi dinti rebegiti de data asta.

Eu am si eu convingerile mele, pe care mi-e greu sa le mai clintesc la varsta mea. Ca adica un fotograf are ochiul in asa fel format pentru a distinge tot felul de fineturi si de lumini si de umbre avantajose. Nu as fi crezut eu ca domnul asta serios nu poate sa desluseasca in nici un fel varsta clientei sale. Si sa o confunde cu o copilita mica mica.

-Pai domnule, au trecut ani de cand am sfarsit cu studentia, diploma n-am ce-i face ca se nascu mult mai tarziu. De asta ma si grabesc sa ma pozez, acum cat sunt inca tanara !!!

Domnul era convins se pare ca eu tot prin liceu imi duc copilaria. M-am aratat usor ofuscata de asa confuzie, desi sufletelul meu se bucura ca un bezmetic la fel ca la prima zapada. Ha, ha, inca sunt o tinerica, ce misto, ce palpitant!

De acolo m-am prezentat la radiolog cu cei doi dinti rebegiti. Radiologul, care era femeie, curioasa din fire se intereseaza si ea de etatea mea. Ma intreaba cu o spranceana ridicata daca sigur am 25 de ani.

-Aa, pai da (refac totusi in gand calculul anilor mei, nu stiu ce naiba dar mereu ma emotionez la doctor si spun gresit).
-Pai voiam sa stiu sigur, sa stiti ca avem si filme pentru copii (filme din acelea pentru radiografii).

Eu sunt tot emotionata. In plus incep sa ma indoiesc dureros fata de cat de mare sau mica sunt. Stiam ca si calul batran se cunoaste dupa dintii rebegiti.

Sau poate am nimerit intr-o nebuloasa a timpului undeva in trecut. La urmei sunt acasa si se pare ca oricat as imbatrani prin lumea larga in orasul asta mic eu tot copil raman. Si nici macar fotografii sau doctorii nu mai dibuie adevarata mea varsta.

Mie imi plac romanii, domnule!

2009-12-30T23:42:00.002+02:00

Blagoslovita e tara asta a noastra ca are barbati frumosi in ea! Ca altfel nu stiu cum m-as impaca cu atatea hachite si defecte si mofturi de-ale ei. Dar numai ca sa-mi rasfat ochisorii mei zglobii prin noianul de chipuri alese si trupuri de vlajgani si tot se merita sa mai dau o raita din cand in cand pe acasa.

Pentru ca nu v-am zis cat de mult imi plac mie barbatii romani si cum nu pricep eu de ce barbatii romani nu castiga anual concursuri de cel mai tare si mai misto si mai sexy barbat din lume.

Pentru ca tot cutreierand in lumea larga am fost tare dezamagita. Cat de dezamagita poate fi o femeie care pleaca cu gand mare la drum. Cu gand firesc ca feti frumosi ca in poveste misuna peste tot si o asteapta pe ea.
Ca mai apoi sa pricep ca de nu vreau sa mor singura mai bine mi-l aduc pe fat frumos de acasa si de mana cu el sa pornim amandoi la drum.

Ca sa va imaginati si voi ce penurie de barbati frumosi e pe alte meleaguri! Atata penurie de nu ma pot pricepe de unde au scos o mana de actori atragatori ca sa le faca filme si sa pacaleasca astfel puzderie de femei credule din lumea intreaga despre adevarata situatie.

Acum ca m-am intors acasa ma simt atat de minunat cu atata virilitate in jurul meu! Si cred ca ma simt si mai a naibii de frumoasa. Si stau si ma gandesc ce rost exista oare in faptul ca o femeie traieste printre chipuri ce nu-i plac si nu-i inspira nici o duiosie nimic? Cum naiba sa traiasca o femeie daca nu se induioseaza macar un pic de cateva cineva cu care se intampla sa faca lucruri comune?

P.S. Stiu ca nu e ziua barbatilor dar tare simteam nevoia sa ii laud. Nu am ce face, mie imi plac romanii, domnule!

Saracie si alcool

2009-12-25T17:50:00.001+02:00

Acceleratul de Iasi mi-a lasat un gust amar si la urcare mi s-a strans inima. Nu trenul in sine m-a intristat, doar cu putini ani in urma calatoream mereu cu personalul si cu aceeasi oameni sarmani, cu boccelutele pline cu zarzavaturi sau branzeturi. Alaturi de studentii galagiosi.

Dar acum mi s-au parut toti oamenii mult mai tristi si mai secatuiti de sperante, de bucurii si de umor. O multime cenusie, epuizata si un iz de suferinta si alcool impregnat in compartimente.

S-au schimbat atat de mult oamenii sau am eu mai putina toleranta la durerea din jur? Sau imbatranesc eu si nu mai am acelasi entuziasm si inceredere tineresti care ma faceau sa ma perind cu nonsalanta printre oameni de toate felurile fara sa ma simt impovarata de problemele lor?

Am avut o senzatie ascutita de abandon, oamenii astia din jurul meu dimpreuna cu mine nu apartineam nimanui. Nimanui nu i-ar fi pasat daca unii dintre ei se imbolnaveau sau aveau un accident sau alta nenorocire se abatea asupra lor.

In noaptea aceea nu eram decat noi si cerul inalt si Dumnezeu. Si un tren care ne mana mai departe in viata fara nici un fel de asigurari si de certitudini. Romania celor multi traieste dupa legi si valori ancestrale dar care dau siguranta. Romania de azi este cea a satului, a familiei si a bisericii.

Statul este de prea mult timp sinonim cu "a lua". Romania de rand are o existenta cu totul separata de cea a statului roman ce tinde spre modernitate. Romania de rand este aceeasi ca cea de acum o mie sau doua mii de ani.
sursa imagine: Dorunica's Weblog

Bucuresti si marea intoarcere!

2009-12-22T00:15:00.001+02:00

Fereasca Dumnezeu sa fii emigrant si sa nu fii din Bucuresti! Si sa nu ai pe nimeni cunoscut in Bucuresti. Nu ma intelegeti gresit, iubesc Bucurestiul intr-o zi de primavara cu o gasca de prieteni si cu o zi, doua libere de cutreierat in lung si in lat tot ce e frumos.

Dar daca esti singur cuc in ajunul Craciunului si te nimeresti la ceas de seara pe aeroport si trebuie sa ajungi in Gara de Nord nu mai e deloc amuzant.

Numai la gandul ca trebuie sa ajung acolo parul tinde sa-mi devina cret sarmos si sa-si piarda luciul iar prin inima imi trec mici furnicaturi si apoi de-a dreptul sageti. Ce daca de trei ani tot ma trambalez dintr-o parte in alta cu trecere obligatorie prin Bucuresti?! Pentru ca eu de fapt nu sunt emigranta de-a binelea, ci sunt o semi-emigranta. Iau tot ce e mai bun din lumea larga si tot ce e mai bun de acasa si fac asa un cocktail delicios. Si un pic amarui.

Pentru ca acolo pe aeroport cel mai important e sa afisezi cea mai dura si acra mutra posibila si neaparat sa umbli drept ca si cum ai avea un bat in fund. Si mai ales sa dai de inteles ca nu ai deloc nevoie de un taxi pentru ca te asteapta o limuzina alba lunga uite aici aproape. Doar esti o personalitate si se stie ca personalitatile nu urca in taxi-uri.

Altfel daca esti slab de inger nici nu iti dai seama cand bagajele tale au urcat in taxi si tu li te alaturi cuminte.

Taximetristii stau la poarta aeroportului cum sta Hades in poarta Infernului. Doar cei puternici scapa nevatamati. Cei mici si plapanzi ca mine sunt dusi cu vorba dulce pe care pe moment de atata spaima o si cred si sunt plimbati ore-n sir prin infern.
-Domnule, va rog mult, nu vreau sa ma duceti inapoi in Franta, stiti eu la gara as avea nitica treaba daca nu va e cu suparare.

Dar ei ma plimba prin cele mai ascunse unghere ca sa stau cu sufletul purice de frica. Si sa imi imaginez ca sigur au scris in fisa postului sa ma dea jos in vreo padurice si dusi sa fie cu bagajele mele care nici nu valoreaza doi bani pentru niste zbiri ai infernului ca ei.

Si pana la urma, cand nici nu mai misc si nici nu mai rasuflu de groaza, am si ajuns la gara si Hades imi zambeste multumit de sine. Pe ziua de azi a purificat un suflet de toate supararile si neimplinirile acumulate de-a lungul anului.

Acum imi fac o cruce mare si imi promit sa fac treizeci de matanii pe seara pana la Anul Nou. Si sa nu mai injur. Si sa dau de pomana la saraci. Doamne ce frumoasa e viata!

Poveste de Craciun

2009-12-19T23:49:00.004+02:00

Noapte de Craciun alb. Pasii lui grabiti si mari calca zapada sticloasa de pe trotuar si isi tine mainile infipte in buzunare si ochii aproape inchisi ca sa lase cat mai putin frig sa-i patrunda in trup.

Se intoarce de la munca si, diferit de alti ani, nu simte in nimic din jur ca e noaptea de Craciun.

Ocoleste cladirea prefecturii micului oras si o ia pe scurtatura care strabate parcul cu brazi albi uriasi. Cativa oameni intarziati iesiti din restaurantele de pe margine se indreapta zgomotosi si veseli spre casele lor. Ar vrea sa grabeasca pasul spre a-i depasi dar din spate aude o voce feminina necunoscuta care il intreaba:

-Buna, nu te supara nu ai un foc?

Fata avea parul matasos si lung , si un fular bleu care ii acoperea gatul si gura si pe care l-a ferit putin cand a intrat in vorba cu el. Dupa ce i-a spus ca nu are a pornit mai departe pe alee.

-Scuza-ma ca te intreb, as vrea sa stiu daca tu ai pe cineva acum?

Ii simtise vocea nesigura si nesigur era si el. Daca ceea ce auzise era ceea ce intelegea el.

Intotdeauna el era cel care abordase o fata si nicodata invers. Se uita cu atentie la ea dar nu gasi nimic care sa o identifice cu o curva. Avea trasaturi frumoase si fine si era atat de evidenta jena pe care o simtea cu cat raspunsul lui intarzia.

Cu toate astea prea i se parea ca situatia e bizara, asa ca i-a raspuns ca da, are o prietena. Si i-a urat Craciun Fericit. Mintea.

Si si-a continuat drumul desi regretase imediat ce a spus da. Fata a ramas in urma lui si el s-a gandit la ea tot drumul spre casa. Cand mai avea putin si ajungea acasa, s-a intors din drum, sperand ca o va mai gasi pe aleea cu brazi albi uriasi.

Nu se simtea mai putin singur decat necunoscuta care il oprise in parc...

Usa perversa

2009-12-19T01:26:00.001+02:00

Sunt intr-o cursa continua pentru atragerea belelelor. Mi-e ca o sa ma obisnuiesc curand si o sa am senzatia ca fac parte din viata cotidiana. Parca toate fortele universului s-au pus de-a curmezisul meu si oriincotro as lua-o eu hop un bobarnac intre ochi.
Dupa ce ca nu mai pot sa ajung acasa devreme cum imi doream de jumatate de an, asta seara m-am regasit frumos o buna bucata de vreme in fata usii, fara putinta de a intra in casa si fara sperante ca voi reusi sa intru in weekend-ul asta.

Si asta pentru ca afurisitele astea de apartamente sunt in asa fel construite incat sa permita oricand celor ce umbla cu capul intre urechi sa ramana pe dinafara in tinute nevrednice de gerul asta nemilos.

Adica fiecare etaj are usa si cheia lui si inainte de a ajunge la usa ta trebuie sa fi deschis inca doua usi inainte. Pentru ca usa de jos se pare ca nu ajunge in procesul asta dur de filtrare a posibililor criminali.

Dar nu de asta ma plang eu ci de faptul ca au folosit pentru treaba asta usi din acelea viclene care au maner doar pe dinauntru si se zavorasc de unele singure. Adica, de vreau sa ies repede repede sa strang in brate pe cineva drag pana la scara, n-am nevoie de cheie ca sa inchid vreo usa dar de vreau sa intru la loc si n-am cheie nu mai e aceeasi treaba.

Si atunci iti amintesti ca asta nu e o usa ca toate usile si necesita atentie speciala si minte limpede ori de cate ori e folosita. Doamne fereste sa fi facut dragoste in ziua respectiva, chiar daca s-a petrecut de dimineata. Usa dracului te miroase ca ai mintea beata si iti intinde o capcana imediat, nu cumva sa indraznesti sa mai treci prin dreptul daca te gandesti la cai verzi pe pereti si nu ii acorzi ei toata atentia! Mi se pare mie sau asta e cea mai perversa usa posibila pe fata pamantului?

Eu vreau usi normale din acelea pe care le citesti la chip din prima si care nu au surprize la pachet. Din acelea pe care ca sa le descui trebuie sa le fi incuiat inainte si care nu-ti dau bataie suplimentara de cap. Si carora nu le pasa daca ai facut sau nu dragoste in ziua aia.

Romanta tineretii

2009-12-18T02:32:00.002+02:00

Necunoscuta care se vindea
N-a vrut să-mi spună-n prima zi cine era,
Dar fiindcă ea aflase cine sunt -
Poetul poreclit "Fluieră-vânt" -
Şi fiindcă mă ruga stăruitor
Să-i fiu şi eu, din când în când, cumpărător,

Sinceritatea ei m-a-nduioşat
Şi-n cadrul preţului fixat -
Un preţ absurd,
Ridicul
Şi meschin,
Cu care-aş fi băut un kilogram de vin -
M-am îmbătat de gura ei
Şi-am adormit
Pe laurii idilelor lui Teocrit...

Dar vai!...
Necunoscuta se vindea
Nu numai mie, dar şi altora!...
Şi-azi un ciocoi,
Iar mâine un calic
O cumpărau la fel - mai pe nimic -
Căci ea - flămândă veşnic - se grăbea
Să-şi vândă gura dulce ca la tarapana!...

Eu singur doar nu m-am sfiit să-i spun
Că-s gata să-i ofer un preţ mai bun -
Dar cum îi luase mintea Dumnezeu,
Necunoscuta s-a spălat pe mâini cu preţul meu...
Şi-atunci -
De teamă să n-o bat,
Sau s-o ucid
Şi s-o ascund sub pat -
Deşi-o iubeam, am renunţat la ea
Şi n-am mai vrut să ştiu cine era!...

Dar într-o zi cu ploaie şi cu vânt,
Necunoscuta care se vindea,
S-a dat la fund
Şi-a dispărut...
Şi nimeni n-a mai întrebat de ea
De când intrase, parcă, în pământ,
Cu numele-i mereu necunoscut...

Şi totuşi, Eu
Am întâlnit-o iar,
Dar nu ca altădată, pe trotuar,
La cafenea,
Sau în tramvai...
Am regăsit-o-n ziua de-ntâi de mai,
Ascunsă de un sfert de veac într-un sertar,
În care sta de veghe cuminte,
Şi-aştepta
O zi să-mi mai aduc aminte şi de ea!...

Dar ce păcat
Că regăsirea ei m-a-ndurerat...
Şi-n loc s-o mai sărut -
Cum aş fi vrut -
Am început să plâng cu-adevărat!...

Necunoscuta care se vindea
De data asta, nu mai era Ea -
Era doar vechea ei forografie,
Pe care mi-o dăduse numai mie!...

Şi-acum,
Cred c-aţi ghicit cine era
Necunoscuta care se vindea...
Era chiar tïnereţea mea!...

de Ion Minulescu

Saturday nu e Sunday!

2009-12-16T18:19:00.000+02:00

Sa o ia naiba de engleza. Intotdeauna am incurcat Saturday cu Sunday si Tuesday cu Thursday si niciodata nu m-am chinuit sa le descalcesc si sa le var odata in capatana cu semnificatia lor corecta.

De aceea m-am si prezentat senina pe aeroport intr-o zi de duminica cu valiza la subtiori si cu mintea spre zari mioritice.. Si dupa ce m-am asigurat desigur ca toata lumea stie ca fiica risipitoare se intoarce acasa, sa taie vitelul (sau ce o fi), sa faca bucate alese si sa porneasca un chef cum nu s-a mai vazut.

De aceea m-am si plimbat linistita jumatate de ora, admirand visatoare iuresul de oameni si de porturi si de limbi ce se perinda prin fata ochilor mei si urechilor mele.

Asta pana am aruncat un ochi asa intr-o doara spre panoul cu plecari si sosiri. Bucuresti nicaieri. Dar nicaieri. Am zis ca precis s-a anulat sau a venit furtuna sau ceva misterios dar remediabil s-a intamplat.

Ma mai uit odata pe bilet: Saturday, 12 December. O idee neagra isi face loc in capul meu si mi se inmoaie genunchii la propriu, lucru care mi se intampla doar in preajma cuiva tare seducator si doar in anumite conditii. Eram, oh da, pe 13 decembrie!

La naiba! Si ma si vedeam deja acasa fericita, cu un pahar de vin fiert cu scortisoara in fata si stand la povesti pana spre dimineata.

Cum sa explic atator oameni ca am fost atat de toanta si cu capul in nori sa nu ma uit nici macar pe data de plecare? Si mai ales ca nu stiu ca Saturday insemna sambata? Am senzatia ca as merita o medalie pentru cea mai zapacita persoana din lume. Si va jur, aici unde traiesc sunt cea mai benga in materie de limba engleza. Mai putin engleza de clasa a doua :(

P.S. Dragi companii aeriene romanesti, pentru a evita tot felul de confuzii, ce e drept rare, dar iata, posibile, va rog frumos sa includeti intotdeauna si o varianta in limba romana a biletului de calatorie.

Comunismul e grija noastra?!

2009-12-07T14:42:00.000+02:00

Basescu a cautat-o cu lumanarea. Acum zic ca a gasit-o. Tara e vraiste si deja jumatate din populatie il uraste.

Cu cat educatia e mai varzuita cu atat mai multi oameni sarmani manipulati de cuvinte sforaitoare si umpluti de panica PCR-ului.

Eu zic ca ne ameninta probleme mai serioase decat comunismul, ai caror urmasi sunt oricum egal distribuiti in toate partidele.

Dar ne apropiem cu pasi repezi nu de comunism ci de dictatura in sine: oameni flamanzi si infrigurati si vai de capul lor care aplauda un papagal si se dau cu fundul de pamant pentru el.

Celor prosti si multi le trebuia un Motoc, pe care sa-l smotoceasca in bataie. Si pac, Basescu le-a oferit cadavrul comunismului. Cam tarziu si cam proasta iluzie. Plus ca nimeni nu se va simti razbunat de-a binelea si in curnad va fi nevoie de un nou tap ispasitor, si apoi inca unul si tot asa. Ce circ frumos va urma!

Indepartarea care ne apropie

2009-12-05T15:34:00.000+02:00

E noapte si ma gandesc la noi. Suntem atat de fericiti atat timp cat ne lipsim unul altuia si nu stam prea mult timp impreuna.

Oare cand vorbim despre aceasta ciudatenie a noastra chiar spunem totul, chiar credem cu adevarat ca e de vina iarna asta sau saracia ce ne ameninta sau strainatatea din jur?!

Undeva inauntru, mica de tot, dar cu mari sperante de viata nu traieste oare ideea ca vina e in noi insine si nu in lucrurile din jur? Ca oricat de impliniti vom deveni profesional si oricat de multi bani am avea intr-o zi, noi suntem totusi atat de diferiti si atat de straini unul fata de altul? Si ca nu putem face nimic sa schimbam asta?

Oare distantarea asta a noastra ne va conduce neaparat intr-un punct mort al relatiei sau ne va da mai multa libertate de miscare si implicit mai multa satisfactie? De ce sa continuam sa luam ca model cuplul sudat, permanent mana-n mana, ochi in ochi si gand in gand? Noua ne merge bine detasati si reci, de ce sa ne complicam inutil doar de dragul lumii? Cand stim bine ca ce e prea mult si prea aproape poate sa strice?Sau poate ma insel?!

Acasa vine Craciunul!

2009-12-03T07:46:00.001+02:00

De-abia astept sa ma intorc acasa. Franta nu are nici gust si nici aroma de Craciun.

Acasa totul e intens si totul iti aminteste de copilarie. Acasa sunt mama si tata. Si fratele meu.

Si nerabdarea de cand eram mici. Si mirosul de brad si de zapada. Si saniile copiilor. Si amintirea lui Mos Craciun. Si mirosul de friptura cu mujdei si de cozonaci si de portocale. Si colindatorii cu clopotei si ursii, calutii, caprele.

Si voie buna si rasete si fericire. Nicaieri nu e ca acasa. Acolo vine Craciunul cu adevarat si nicaieri altundeva.

Invatam sa pierdem

2009-12-03T07:29:00.000+02:00

Am crescut cu ideea ca trebuie sa fim cei mai buni. Ca trebuie sa reusim in viata pentru a fi apreciati de cei din jur.

Ajungem sa credem ca viata noastra trebuie sa aiba un curs perfect, ascendent neaparat, pentru a spune ca am razbit, pentru a fi mandri. Si pentru ca cei ce ne iubesc sa ne iubeasca in continuare.

De asta suntem absolut incapabili sa recunoastem esecul si atunci cand acesta se prezinta in viata noastra cu tot tupeul lui de borfas, ne prefacem ca nu exista. Nu ni se poate intampla noua, noi eram primii si daca nu primii , eram oricum printre cei mai tari. Oriunde, la scoala, la sport, la petreceri, acasa.

Noi nu cunoastem gustul esecului si nici el nu s-a infruptat des din visele noastre. Dar acum loveste din plin si nu stim sa reactionam. Sa mergem inainte, sa dam un pas inapoi, sa ne luam de gat cu el si sa-l tavalim pe jos. Dar el nu e prost si nici lipsit de forta. Cand zici ca l-ai dat gata, se ridica viclean si te ia prin surprindere, si te loveste unde te doare mai tare. Si nu te lasa pana nu iti dau lacrimile de durere.

Moon River, Henry Mancini

2009-12-01T22:31:00.004+02:00

Nu ma innebunesc dupa muzica veche dar melodia asta e superba.

Pariu ca nu poti sa ma iubesti?!

2009-11-30T22:25:00.003+02:00

Am revazut azi filmul Jeux d'enfants si stau si ma intreb daca nu cumva pana la urma fericirea este doar un vis de copii, doar un pariu facut de mic dar pe care nu il respecti cand devii adult. Sau iubirea fara sfarsit, este doar un joc naiv de care nu mai suntem pasionati cand crestem?

Sunt fericirea si iubirea ca si credinta in Mos Craciun, pur si simplu nu mai credem in ele cand prima persoana ne spune ca sunt o minciuna?

Ar trebui sa facem orice sa castigam pariul facut cu noi insine in copilarie ca vom iubi si vom fi fericiti, chiar daca pentru asta e nevoie sa ne zidim intr-un bloc de ciment metaforic.. Dar de multe ori nu avem curaj.

Halloween-ul romanesc e de Sf. Andrei

2009-11-30T02:03:00.003+02:00

De ce sa celebram vrajitoria si strigoii si varcolacii de Haloween-ul lor cand il avem pe al nostru in noaptea de 29 spre 30 noiembrie. Si mai ales cand cum necum pe la noi s-a perindat demult un conte pe nume Dracula.

Asta seara daca nu ai macar un catel de usturoi pe undeva agatat ai cam incurcat-o. Varcolacii cauta sa prinda muritori si sa le suga sangele. De aceea trebuie sa te ungi pe frunte cu usturoi si vei fi aparat.

Strigoii care sunt morti ce nu si-au gasit inca drumul spre lumea de dincolo umbla fleandura prin lume in noaptea asta si cauta sa ia cu ei suflete vii. Iar cei muscati de lupi in noaptea asta se vor transforma in vampiri. Iar prin cimitire se dau batalii toata noaptea intre strigoii morti si cei vii iar a doua zi cei vii devin oameni la loc si ii recunosti dupa zgaraieturile de pe fata.

Iar fata care vrea sa-si afle ursitul trebuie sa se aseze in fata oglinzii cu 4 lumanari de o parte si de alta si sa astepte. I se vor arata multe scene din viitor, nenororciri sau bucurii ce vor sa vina si, mai ales chipul viitorului sot. Sau isi pun sub perna o crenguta de busuioc si il vor visa precis in noaptea acesta.

Eu cand eram mai mica am facut o alta trebusoara ca sa-mi aflu numele celui iubit. Am facut 28 de biletele cu nume de baieti si am dormit cu ele sub cap in oaptea de Sf. Andrei. Dimineata am ales un biletel si, desi acum stiu ca nu era numele "ursitului", pe atunci a fost o mare senzatie printre prietenele mele pentru ca era taman numele unui baiat tare chipes dupa care ma topeam.

Asta seara vreau sa incerc cu busuiocul, dar problema e ca nu am o crenguta la indemana, ci doar busuioc macinat intr-o sticluta de mirodenii pentru paste. Oare functioneaza vrajitoria si cu sticluta mea sau isi pierde din putere? Pentru ca eu de-abia astept sa vad pe cine visez.

Barbatul din mintea mea

2009-11-30T00:41:00.000+02:00

Barbatul din mintea mea nu are chip, si nici trup. Ca de aceea salasluieste acolo si nu in lumea reala. E asa o idee in eter, in absolut, in abstract. El e prototipul barbatului perfect pentru mine si contine desigur toate atributele fizicesti si moralicesti necesare ale acestuia.

Barbatul asta din mintea mea mai reuseste uneori sa evadeze si sa se intrupeze in vreun muritor de rand si atunci confuzia devine crunta. Am impresia ca merg de mana cu o zeitate si ratiunea imi joaca tot felul de feste, soptindu-mi ca perfectiunea exista, e palpabila, are culoare si miros.

Imi zic ca am gasit in sfarsit omul ideal pentr mine, capabil sa imi garanteze tinerete fara batranete si viata fara moarte. Si ca el, idealul, nu este doar un vis efemer.

Dar aceste momente se sfarsesc repede si barbatul din mintea mea se simte curand tare inghesuit in persoana necunoscututlui si tanjeste dupa libertatea lui fara margini. Si de aceea isi reia locul lui preferat, adica mintea mea, care este un loc extrem de generos si fara restrictii serioase de spatiu sau de timp.

E clar: barbatul din mintea mea si cu barbatii din viata-mi reala nu se pupa de nici o culoare. Pe cat de bine pare ca se potrivesc la inceput, pe atat mai rau se termina totul mai apoi.

Barbatul asta ideal este tare inflexibil si capos si nu incape in pielea nimanui. Oricat am incercat sa fac lobby si sa-i aduc la relatii functionale, sa-i fac sa inteleaga ca nu sunt atat de diferiti si ca pot trai in armonie unul cu altul.

Ei bine nu, un barbat nu va accepta niciodata sa imparta o femeie cu un altul, fie el si imaginar.

De aceea incep sa vad ca trebuie sa renunt neapart la unul din ei. Si sa raman cu cel mai fidel mie, cel cu care am crescut impreuna si care s-a cuibarit de atat de mult timp si atat de adanc in mintea mea incat nu mai pot sa-l alung acum.

Cum sa nimeresti un pieton in doar 12 lectii

2009-11-28T01:54:00.006+02:00

Eu ma miram tot timpul cum de reusesc zburatoarele cerului sa ma ocheasca asa de precis mai ales cand port o haina deschisa la culoare. Au evoluat si ele se pare si acum au consilieri de self help si pot fi mult mai eficiente decat inainte. Am ras sa vad un exemplar luand lectii de tintit pietoni:)

Prostie in lant

2009-11-25T23:36:00.002+02:00

Eu gafaind ajunsa in ultimul moment in statie. Autobuzul pe peron inca. Intreb pe o duduita
-Nu va suparati, acesta e autobuzul pentru Cucuietii din Deal?
Duduita vadit intepata:
-Nu stiu, intrebati-l pe sofer!
Ma orientez spre alta duduita care urca scara:
- Nu va suparati, acesta e autobuzul pentru Cucuietii din Deal?
-Nu stiu, intrebati-l pe sofer!
MA uit ca prostu la ea, dar o intreb totusi ea unde merge.
-La Cucuietii din Deal, hihi.

Sau poate ca am visat?!

P.S. Intamplare petrecuta in Vestul devenit intre timp salbatic, se pare.

Deghizarea in perfectiune

2009-11-25T04:01:00.006+02:00

Perfectiunea ar trebui sa fie intotdeauna suspectata de ipocrizie si inselatorie. Dar perfectiunea e atat de stralucitoare incat iti ia ochii. Ochi perfecti, sarut perfect, corp perfect, sex perfect, comportament si cuvinte perfecte.

Pana intr-o zi cand buuum, totul dispare si da la suprafata cat de fake a fost totul. Cat de fara noima, fara credibilitate. Perfectiunea e un numar reusit al unui iluzionist iscusit. Dar e doar o iluzie. Ne ademeneste pe toti dar nu e un bun aliat.

Pentru ca toti suntem imperfecti. Toti avem scapari si defecte. Si atunci cand ele nu sunt vizibile inseamna ca sigur se ascund sau sunt bine tinute in frau. Dar intr-o zi vor fi dezvaluite si atunci preferi un defect vizibil, fara surprize. Cu defectele camuflate nu stie nimeni sa lupte inca.

Copil orfan

2009-11-23T21:16:00.003+02:00

Era odata un copil orfan care era luat in ingrijire la fiecare cativa ani de catre o alta familie. Dar nimeni nu o facea niciodata pentru ca ii era drag copilul ci pentru ca primeau un salariu si castigau foarte mult folosindu-l la tot felul de munci.

El nu stia ce inseamna copilaria si nu putea sa creasca si sa se dezvolte ca alti copii. Era mai tot timpul trist si plangea singur fara ca nimeni sa il auda sau sa ii pese de durerea lui.

Se trezea inainte de rasaritul soarelui si se ocupa de animale apoi pleca la munca pe camp. Nu primea de mancare decat o supa rece si stravezie si umbla imbracat in haine zdrenturoase si peticite. Daca se opunea era batut cu cruzime si pedepsit sa munceasca si mai greu.

Noaptea dormea intr-un sopron murdar langa casa propriu-zisa in care nu era lasat sa intre.

Familia care era menita sa il ajute si sa-l ingrijeasca il exploata pentru propiul comfort si nu era ingrijorata de viitorul si fericirea lui. Erau bucurosi sa vada ca acesta le produce bunastare si ca ei nu sunt nevoiti sa cheltuie nici un banut pe el. In acest fel copilul nu avea timp sa se joace sau sa rada cu ceilalti copii pentru ca la el nici macar nevoile esentiale, ca alimentatia si sanatatea, nu erau satisfacute.

Ei mai aveau o fetita si un baiat dar ii tineau curati si bine hraniti si aveau grija sa nu le lipseasca nimic. Copilul orfan nu avea voie sa se joace sau sa manance la masa cu ei. Familia huzurea de fericire si dadea petreceri unde ii invitau pe toti vecinii insa copilul nu gusta decat din firimiturile ramase de la masa celol mari.

Intr-o zi a venit o vreme secetoasa si familia a pierdut din averea sa, atunci copilul s-a intors la orfelinat. Nimeni nu mai voia sa ia in ingrijire copii decat doi oameni rai si fara inima cunoscuti de catre toata lumea.

Copilul a fost pus sa aleaga la care dintre ei vrea sa mearga dar acesta stia deja ce il asteapta. Si-a dat seama ca iubirea si grija dupa care tanjea de ani si ani nu erau decat o speranta desarta.
Acel copil se numea Romania.

Cand reclama depaseste sugestivul

2009-11-21T00:32:00.002+02:00

Ce se intampla cu o reclama care trece dincolo de frontiera sugestivului?

De obicei publicitatea respectiva isi cam pierde din calitatea de a promova produsul, si promoveaza mai mult...sexul. Eu inteleg ca cei din clip sunt imbracati doar in jeansi dar pe mine nu ma face deloc sa ma imaginez purtandu-i, ci mai degraba ma face sa ma imaginez in locul uneia dintre fete :)

Compromisul compromitator

2009-11-19T22:45:00.000+02:00

Suntem in stare sa dam enorm pentru cel la care tinem. Si fara sa cerem nimic la schimb, ni se pare natural sa facem orice sacrificiu.

Renuntam incet la din ce in ce mai multe lucruri, tabieturi, rutine personale. Si adoptam altele. Nici macar nu ne dam seama cand ne transformam in alti oameni. Ajungem sa alocam enorm de mult timp planurilor comune. Toate astea sunt foarte placute si simple la inceput, nici nu le percepem pentru ca iubim ca niste nebuni si asta ne-ar face sa mergem pana la capatul lumii pentru cel la care tinem.

Dar unde este oare limita acestor compromisuri? De ce de la un punct incolo devenim atat de nefericiti? Ce se intampla cand relatia nu mai este asa inflacarata ca la inceput ci a devenit ea insasi o rutina? Ne cerem inapoi o parte din libertatea pierduta sau continuam sa oferim timp, energie, sentimente din inertie, de dragul relatiei?

Oricat de mult am tine la celalat si oricat de mult am tine la aceasta constructie comuna, relatia insasi, nu vom face decat sa ne epuizam inutil, facand compromisuri costisitoare, pentru ca oricum efortul depus se va intoarce impotriva noastra. In sensul ca intr-o zi vom ajunge la limita si atunci insa va fi prea tarziu. Dar cum sa cantarim oare lucrurile pe parcurs, in asa fel incat sa dam nici prea mult nici prea putin, sa renuntam in mod rezonabil la unele lucruri dar nu la toate, sa gasim exact formula magica prin care sa ne pastram intacte propriile obiceiuri dar si relatia cu celalalt?

Gustul esecului

2009-11-18T01:16:00.004+02:00

De ceva timp sunt hartuita de cineva tare cicalitor. Care vrea neaparat sa fim prieteni la catarama. Eu ii spun ca nu am mai avut asa prieteni ca el, si nici nu am trebuinta.

Caci individul asta e tare bizar, e mic si pricajit daca il privesti de la distanta dar daca-i vorbesti in fata devine ditamai namila si are o cautatura inspaimantatoare, ai zice ca e ceva necurat cu el si poate atunci chiar iti face vreo incantatie.

De cand mi-a batut dintai in usa, el sustine ca se gandeste mereu la mine si si eu, desi nu vreau sa recunosc, ma gandesc mereu la el. Eu nu stiu ce sa mai cred si cum sa scap de asa pocoste. In plus e si groaznic de insistent si nu stie de buna-cuviinta, vine neanuntat si greu se da dus.

Imi deapana asa ca pe un ghem tot felul de povesti din viata mea, si mai ales intamplari din trecutul apropiat, de ieri, de azi. Si sa nu credeti ca e un finut si stie sa critice. Nu, el mi le tranteste in nas cu nesimtire si fara dram de menajamente. Si vrea ca apoi sa-l apreciez pentru sinceritate.
Imi propune cu candoare sa ne urcam amandoi in avion si sa mergem in Romania sa il prezint parintilor mei, asa ca si cadou de Craciun.

El sustine sus si tare ca e un individ sociabil si e prieten cu toata lumea si se declara frustrat ca eu l-am tinut la distanta apreciabila atata timp. Ca el demult nutreste sentimente pentru mine dar eu nu aveam ochi pentru el. Iata ca acum e momentul sa se unim in cuget si-n simtiri, ca cica de-abia acum mi-a venit si mie mintea la cap si vad cam cum e viata.

Eu de cand ma stiu n-am mai pomenit asa badaran.
Mai ales ca de la o vreme, a prins obiceiul sa mi se strecoare noaptea in pat unde imi propune tot felul de marsavii, ma tavaleste ca un apucat pe toate colturile patului, apoi prin bucatarie si la urma prin balcon in timp ce, epuizata, incerc sa fumez o tigara.
Drept pentru care dimineata ma trezesc lesinata de oboseala, cu parul ravasit si cu capul plin de ganduri invalmasite si idei semisinucigase.

Il intreb daca nu cumva e doar o aventura, pentru care mi-a turnat ceva in bautura ca sa ma aiba si apoi poate binevoieste sa plece si sa nu se mai intoarca inapoi.
Il privesc cum fiinta lui devine diavoleasca si cum i se deschid buzele vinete. Nu. Nu. El, esecul, a prins gustul si ma doreste cu ardoare inca mult timp de-acu incolo.

De necomparat

2009-11-15T22:22:00.004+02:00

Ati spune vreodata ca cei de mai jos au ceva in comun? Nimic, absolut nimic, decat faptul ca fiecare dintre ei a condus la un moment dat o tara numita Romania. Ati putea spune ca cei din pozele alb negru si cei din pozele color apartin macar aceleiasi natii? Eu n-as spune.

Cei din imagini mai au in comun faptul ca peste o suta de ani vor aparea in manuale de istorie in capitole apropiate. Ii desparte doar un capitol nefast, comunismul, care insa nu mai este demult o scuza. Despre cei in alb-negru se va spune ce stim si noi: independenta, intregire, constitutie etc, dar despre cei in culori ce se va spune?!
P.S. E de ajuns sa le vedem fizionomiile ca sa pricepem cine ne "conduce" ACUM.

Romania mea este regat!

2009-11-14T22:51:00.003+02:00

Am si eu o nostalgie, desi e impropriu numita asa, caci eu nu am trait in acele vremuri. Dar asa, prin amintirea comuna a popurului din care ma trag, eu una regret monarhia romaneasca.

Nu pricep de ce dupa moartea odiosului tarisoara mea nu a revenit la forma ei anterioara, adica de ce nu a redevenit regat?

Eu din catre am auzit, desi nu huzeream de bine nici atunci, cica era totusi mai multa ordine si voie buna in tara. Si un strop de patriotism, oricat de fasait ar suna conceptul in zilele noastre, dupa ce a fost tavalit prin toate noroaiele politice . Auzisem ca politicienii acelor vremuri ori se saturasera de atatea dispute politice ori voiau pe cineva influent la putere, dar ideea este ca s-au gandit sa aduca un conducator strain in fruntea tarii.

Mai aflasem si ca primului nostru rege nu i-a priit deloc pe plaiurile mioritice numai ca s-a chinuit in tara asta care nu era a lui sa faca o constitutie si apoi a dus si razboi pentru obtinerea independentei. Nici regii care au urmat nu au fost ei prea fericiti, era greu in tara asta prinsa la mijloc in toate razboaiele celor mari, dar pana la urma au iesit si dintr-un razoi mondial cu fata curata si cu tara ardeleneasca atasata pamantului romanesc.

S-au mai gandit ce s-au mai gandit, regele laolalta cu politicienii care erau si marii boieri ai tarii si au zis ca e mai bine sa-i improprietareasca pe tarani, ca asa e democratic si asa se face prin Europa. Erau care va sa zica boierii aceia un pic altruisti sa-si dea asa mosioara lor de-a gata celor multi si prosti. Dar au facut si lucrul asta mare si au vazut ca e bine, tara mergea binisor.

Si tot ei laolalta cu regele s-au gandit apoi ca e bine sa dea drept de vot femeilor. Aici le-a venit cam din senin asa o idee indrazneata caci pe atunci nici o alta tara din Europa nu se incumeta sa cugete atat de liberal despre drepturile femeii.

Si au facut ei tot felul de treburi in tarisoara asta, cu mult efort si sudoare, caci tara era epuizata de atatea razboaie si schimbari. La un moment dat, la sfarsitul anului cand au tras linie si au adunat au vazut cu totii si s-au minunat ca Romania era pe locul intai in lume la productia de cereale si de floarea soarelui. Chiar daca nu aveau ei nici tractoare, nici utilaje performante ca vecinii mai bogati din vest. Si vapoarele plecau din port incarcate cu aur si alte minereuri caci tara avea resurse si era nevoie de bani. Si de la an la an puteai sa vezi ca economia nu dadea deloc inapoi ci crestea .

Dar mie imi placea pe atunci, daca pot sa spun asa, ca nu era domnule atata batalie pentru putere. Adica regele era rege din tata in fiu iar poporul ii alegea democratic pe parlamentari dintre membrii partidelor istorice. Care membri pe vremea aceea erau ori fosti boieri ori urmasi ai marilor boieri, dar intotdeauna instruiti serios pe la scolile din Europa de Apus.

Pentru ca avea si boieria asta romaneasca talcul si rigorile ei, si stiinta asta de a carmui un minister sau o Adunare Nationala era tot mostenita. Adica era mai clar domnule cine stie si cine nu stie meserie. Si nu se faceau atatea confuzii ca in ziua de azi cand oricine poate sa se dea drept domn si sa intre la petrecere desi nu e invitat si locul lui nu e acolo, doar ca sa prinda si el o mancarica buna fara sa plateasca.

De asta va marturisesc ca eu, daca ar fi dupa mine, as da Romania asta republicana si democratica pe o monarhie constitutionala si sanatoasa. Unde cersetorul nu devine niciodata print si printul nu se transforma nicicand in cersetor.

P.S. Si in plus, regii astia erau si tare frumosi. Dar noi, pe cine am votat ani la rand?!Aveti curajul sa-i puneti pe distinsii nostri alesi alaturi de regi, chiar si in gluma?!

Prima iubire neintamplata

2009-11-12T21:04:00.002+02:00

Pe vremea aceea aveam parul blondin si lung, ochi neastamparati si o mie de vise in cap. Imi tineam inima in pumnul strans ca sa nu-mi explodeze atunci cand el trecea pe langa mine. Si noptile imi erau pline de soaptele lui pe gatul meu aprins. Si de trupul lui frumos si cu pielea maslinie. Si imi marturisea cum si el ma iubeste ca un nebun si ar vrea sa plece in lume cu mine.

Apoi zilele deveneau nesfarsite ore de chin si placere laolalta cand tot universul meu era doar el.
Si cand se intampla sa ne vorbim, imi simteam sangele innecandu-mi toate celulele corpului si, desi nu-mi descifram suficient de acurat mesajele propriei fiinte, aveam pornirea de neoprit de a ma arunca in bratele lui si de a-l strange cu putere inspre mine.
Dar nu spuneam niciodata nimic, ma atragea cu atata putere incat imi pierdusem orice urma de reactie si de autoadaptare. Eram un copil care incalcase deja toate conventiile copilariei si tanjea dupa lucruri de neimplinit.

A trecut timpul si copilul din mine a devenit adolescenta si apoi femeie.

Odata am iubit atat de mult incat am simtit iarasi acelasi rau ca in copilarie. De data asta trupul meu a stiut sa vorbeasca si sa ceara. Totul a fost atat de intens incat uitasem pentru totdeauna de durerea aceea din trecut.

Pana intr-o zi, dupa multi ani, cand pasii mei l-au intalnit iar pe ai lui, pe copilul devenit barbat. Cand, fara sa pricep, corpul meu a luat-o razna, si iarasi mi-am strans in maini inima innebunita. M-am gandit ca asa e facut pesemne trupul omenesc. Sa nu uite nicicand o fiinta ce i-a fost draga candva si pe care nu a avut-o. Si sa sufere si sa stranga din dinti de fiecare data cand o reintalneste.